(concert fără sfârşit)De mii de ani, la monastirea Parma,Maria suflă celor care cântă,nu ia nimic pe slujba ei, dar credecă osteneşte într-o slujbă sfântă.Au fost concerte multe, doar concertede ajutor, de muzică divină,şi n-a lipsit Maria niciodată,doar spectatorii au uitat să vină.Din cuşca ei, Maria nici nu poatesă vadă că e nimenea în sală;suflă mereu, din ce în ce mai tare,mereu între ciocan şi nicovală.Tenorii zvârle ştima, pe sopranele-apucă dor de ducă � ...

(despre geamuri)Maria - rază perpendicularăpe diametrul sufletului meu - mi-a desenat pe geam lumină chioarăsă nu văd calea către Dumnezeu. Am vrut să-i dau puţină înclinarespre ochiul unui Sfinx neregulatîntr-un pustiu rotund, fără de carenici un poet nu poate fi curat.A plâns frumos, şi m-am oprit o leacă,încă o leacă, şi, apoi, de tot,pe simetria mea filosofagăşi inutilă între sud şi nord.Mă uit pe geam: din ce în ce mai chioarăpleacă lumina către Dumnezeu…… ...

(despre frumuseţe şi salam)la semnalul următor intră stradivarius pe scenăintră şi începe ce nimeni nu a înţelesdintr-o bucată de lemn în formă de femeietăiată corespunzător sunetului din semnalul următorla semnalul următor intră şi spectatorul în salăintră şi începe să urle la stradivariuscă el nu înţelege ce face ce este cum esteşi ce se spune despre această femeie de lemnşi ce frumos şade femeia pe umărul lutieruluişi ce coapse vibrează despre cântecul leb ...

(dezlegare la păcate)văd ochii mei de altădată în fiecare dumneavoastrăpână acum oricare fată este muşcată din fereastrăpână acum oricare fată m-a dat la mâine drept merindeieri nu există niciodată astăzi nu are înainteastăzi cu ochii pe muşcate simt dinţii clipelor în oasedau dezlegare la păcate de-a lungul fetelor frumoasevăd vremea de odinioară înmărmurită la fereastrăşi prototimpul cum coboară din fiecare dumneavoastră ...

(şi toate trei)Odată, cam pe la ora când clopotele batde utrenie, am auzit un glas la poartă,un glas necunoscut sau – cine ştie?! – poate primul glas de la Marea Moartă.De bucurie, m-am dus la bisericăşi am plătit prima liturghie din viaţă(cred că este foarte bine să începşi eu frumuseţea dis-de-dimineaţă).Apoi, pe când dădeam nişte oasela câine, am auzit clopotele bătândpentru denie…şi am alergat la bisericăşi am plătit a doua liturghie, plângând.(cred că e ...

(muncă de toamnă)Şi nici nu am plâns la plecare – o lacrimă nu mai înseamnănimic într-o lume ciudată – dar cred că voi plânge la toamnă.Şi nici nu am plâns la venire – venirea e tot o plecare,un fel de plecare spre toamnacu porţi scârţâind pe uitare.Mi-au zis nişte oameni că estepăcat să nu plâng la venire,păcat să nu plâng la plecare – mai bine mă las de iubire.Nu pot să renunţ la misterulce-mi ţine sfârşitul departe…Mai bine dau drumul la toamnăş ...

(nişte umbre)Şi când mă apropii de casă îmi pare cu-atât mai departe,cad îngeri deştepţi prin lucarnă şi toţi au arcadele sparte.Văd umbră de tată prin viaţă, văd umbră de mamă prin curte,văd soră strigându-mă: vino, am pus de dulceaţă şi turte!Văd umbră de mine-n grădină, o umbră de-atunci, pare-mi-se,văd oameni statui şi icoane în mijlocul porţii deschise.Şi dau să mai intru o dată – de mult nu am fost pe acasă…Vin îngeri şi-mi toarnă-n pahare do ...

(despre durere) Ieri am auzit că vine şi m-am pregătit de gală: mi-am pus fracul şi jobenul, fluturele, ghiulul, vesta; şi mi-am lustruit bocancii c-o blăniţă anormală, mi-am promis să nu mă doară nici în Buda, nici în Pesta.Şi am dat cu mături fine prin grădină şi prin curte; şi am văruit copacii, vâsc am pus frumos la poartă, i-am spus mamei să frământe pentru poale-n brâu şi turte; tatei – să îndrepte lemne, să repare nişte piatră.Şi pe garduri şi pe s� ...

S-a sfârşit vremea indiferenţei, toţi suntem afară,nu mai e timp de pierdut şi drum de întors:să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secarăşi să-i ducem repede vrăjitorului din orz!Dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu,să-i ducem repede-repede nişte mămăligă,fiindcă, iată, i-a ajuns moartea până la brâu,nu mai cere, nu mai râde, nu mai plânge, nu mai strigă!Este posibil să nu mai avem nici mămăligă,este posibil să nu mai avem nici frumos, nic ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii postume"îţi las eternitatea să te joci să dai cu ea de pământsă dai cu ea de-a durapână o vezi ostenită şi plângândşi rugându-te s-o ierţică poartă vina visului defunctte pricepi mai mult decât mine să pui eternitatea la punctîţi las eternitatea să se joacesă dea cu tine de-a durasă dea cu tine de pământpână când o să deschizi guraşi vei striga muritorul din următe rog vino repede şi mă iam-am săturat de eternitatevreau ...