Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Ianuarie 2015
Sigur că da!... Inventatorii, artizanii, executanţii şi adepţii colhozului şi ai sovhozului şi ai tovhozului şi-au folosit toate rezervele "mintale" pentru a şterge intelectualitatea de pe suprafaţa pământului. A pământului celuia şi cestuia, căruia icoanele noastre numite părinţi îi îndreptau, îi netezeau şi-i mângâiau obrazul... să nu se împiedice apa…
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 13 Ianuarie 2015
Da... între cele două războaie mondiale, când Majestatea ne era în frunte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu umblau cu floare la ureche şi nu căutau potcoave de cai morţi, nu mizau pe noroc şi pe baliverne debitate de năimiţii şi mincinoşii de atunci. Nu aşteptau pere mălăieţe. Nu…
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Ianuarie 2015
Da...părinţii mei şi ai unor dumneavoastră n-au dormit în puf de lebădă, n-au avut slugi în bătătură, n-au simţit bunăstare materială, cum se laudă unii şi alţii că au avut, adică leneşii şi hoţii din toate regimurile ultimei sute de ani. Şi în perioada interbelică, şi în cea postbelică, şi…
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 10 Ianuarie 2015
Părinţii mei, cum şi ai unor dumneavoastră, au trăit/trecut prin mai multe regimuri, pe sub controlul şi pe sub ochiul/bagheta multor "dirijori" săriţi de pe fix. Smintiţi, adică. Au trăit şi au trecut e un fel de a spune, aşa, ca să mă aflu-n treaba cestei rubrici pentru care m-am…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 Ianuarie 2015
Şi mi se pare că mama a uitat să-mi spună ce voia să-mi spună ieri, când mă întreba dacă sunt atent! Şi mi se pare că o văd venind tocmai dinspre Nazareth, cu o Steauă-n pestelcă! Şi mi se pare că trece pe la Bibliotecă şi vorbeşte cu nenea bibliotecarul!…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XIX)
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 Ianuarie 2015
Sunt în capăt de "Lacuri". Pe culmea zării, cum zic localnicii. Şi o văd pe mama. Nu-i mama. E Duminica noastră cea de toate zilele. Ea-i Duminica noastră fără sfârşit. Ea ne face Duminică în fiecare zi şi ne dă la toţi, ca şi cum câte o turtă coaptă pe…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XVIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 Ianuarie 2015
Ieşirea din satul bunicii spre cătunul meu se află pe-un drum cotit în vârf de pantă, străjuit de muri şi măceşi, de cătină şi tot soiul de scaieţi. Cam trei sute de fluturi pe secundă distanţă am până începe cărarea şerpuitoare spre Valea Zimbrului. Merg destul de încet. De ce…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XVII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Ianuarie 2015
Da...nu am ce-i reproşa rusului blond. Îmi place până la invidie poezia sa. Trebuie să-l citesc pe tot. Femeia îmi dă cartea şi-l rog pe bibliotecar să o treacă la "împrumutate". Îmi dă şi Lucian Blaga, "Poemele luminii". Cer şi Ion Barbu. Omul-bibliotecă îmi dă "Joc secund". Pun poeziile-n traistă,…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XVI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Ianuarie 2015
Cum ziceam, intru-n Bibliotecă. De fapt, în Sanctuar. Însă, în loc de şabloane umplute cu vopsea, în loc de sfinţi pictaţi pe pereţi, adică, văd multe cărţi. Cărţi vechi şi foarte vechi. Foarte puţine cărţi noi. Oare de ce? Nu mai sunt scriitori? Nu-mi vine să cred. Dar, oricum, n-am…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 31 Decembrie 2014
Da… brusc, icoana mamei mă luminează din nou! Cum să nu realizez ce şi cine nu mă lasă dincoace de dimensiunile cestor întâmplări paradoxale, zise minunăţii? Păi… cum să nu-mi dau seama cine/ce organizează totul cum a fost înainte de? Păi… nu lumina (căldura luminii) vaporizează şi ridică cioburile exact…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XIV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Decembrie 2014
Da... în urmă cu un an şi jumate, venind de la muncă, tata a văzut/găsit în fundul râpii de pe Valea Zimbrului o droaie de căţei abia fătaţi, zvârliţi la întâmplare, la "îndemâna" primejdiilor şi la pofta/lăcomia sigură a morţii. Şi l-a luat acasă pe unul negru şi frumos ca…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Decembrie 2014
Până una, până alta... e Duminică, Soarele stă să răsară, iar Mama deja se vede urcând costişa spre Lacuri, la praşila a doua de păpuşoi. Geamurile-s toate, la locul lor, ca şi cum n-au fost sfărâmate şi împrăştiate-n mii şi mii de cioburi, pe prispă şi pe lângă prispă, prin…
Colind (pentru toţi cititorii ziarului "Viaţa liberă")
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Decembrie 2014
Leru-i ler... deschideţi poarta, doamnelor şi domnilor!... iată-l, se aude, vine din adâncuri şi din cer, să ne vadă, să ne-aducă, să ne dea... şi să ne ierte şi greşeala şi păcatul... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi uşa, doamnelor şi domnilor!... şi să-i dăm şi noi…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Decembrie 2014
Sigur că da!... Dacă n-ar munci şi-n ziua de odihnă, n-ar mai veni doamna Duminică. Or, ar veni, însă ar arăta ca fiind dusă pe apa Sâmbetei, ar fi o zi urâtă. De asta are mama ce să ne pună pe masa de duminică. De asta nu ducem lipsă de…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Decembrie 2014
Da, sigur că da...Luna stă la răsfoit, stă la citit, stă la privit, stă la aducere-n minte, stă la cheremul celui Veşnic Efemer. Dar stă-n Mişcare, nu stă-n Lene. Nu stă-n dorul leliţei, ca mine. Şi chiar mă fascinează această Stare a Lunii. Chiar bună Stare, pot zice. Pot zice…
Nimeni nu scapă de iubirea cestei doamne (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Decembrie 2014
Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin…
Nimeni nu scapă de iubirea cestei doamne (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Decembrie 2014
N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (X)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Decembrie 2014
Da...se face seară. Se face sâmbătă seară. Văd seara. Vine dinspre răsărit. Da, dinspre răsărit vine, nu dinspre apus, cum am crezut până mi-a spus mama. Iat-o, ce frumoasă şi elegantă vine pe cărarea care, şi ea, vine tot dinspre răsărit, dinspre via bunicii Maria, dinspre imaşul Mesâlea, ca o…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (IX)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Decembrie 2014
"La toamnă, după ce nu mai dă lapte, o duc la iarmaroc şi-o fac parale. Nu mai face nici doi bani. Poate scot măcar de-un rachiu!"...Nu, nu-mi pot smulge vorbele astea din urechi! Vorbele astea mă cotrobăiesc peste tot, prin toată dimensiunea anatomiei mele precare, prin toată alcătuirea mea parcă…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Decembrie 2014
Da, iese mama din casă...cu o carte-n mână. Şi eu, naivul, mă bucuram că am să aud clinchet de monete, zornăit de bănuţi pentru film!...Însă, fir-ar să fie de "însă", nici de data asta n-am noroc! Iar am să mă smiorcăi şi iar am să mă înfurii prin dosul gardului,…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Decembrie 2014
Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc... poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Decembrie 2014
O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum,…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Decembrie 2014
Şi tai, şi tai... că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir…
După cum te uiţi la mine, cred că eşti (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Decembrie 2014
Ce, nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu…
