Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Lăsaţi babele călătoare să vină la mine!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Noiembrie 2014
Doamne, doamne... ce autobuze gingaşe ne-am cumpărat! Şi ce frumos şi corect şi elegant circulă pe străzile noastre reparate continuu şi continuu aşteptând să fie reparate! Şi ce meremetisite-s aceste autovehicule pentru cărat atâtea şi atâtea tone de creier, zilnic, înainte şi înapoi, cu noimă, dar şi alandala! Şi ce…
Trebuie s-o cunoşti pe această femeie!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Noiembrie 2014
Trebuie s-o cunoşti pe această femeie. Chiar acum este vremea şi timpul. Nu mai poţi aştepta, chiar dacă te afli exact între minus şi plus Infinit... şi chiar dacă ţi se pare că nu-i nici o grabă n-acest sens. Alţii (şi)-au văzut de mult femeile lor. Fiecare şi-a văzut-o pe…
Iată cine păcăleşte şi falsifică realitatea!
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Noiembrie 2014
Oare cum arată Singurătatea reală? Ce fel de chip şi ce fel de suflet o fi având? Şi cum, oare, arată un Singur real? Desigur, despre Singurătatea fantastică, romantică, abstractă, absurdă au scris mii şi mii de filozofi, s-au pronunţat mii şi mii de înţelepţi, mii şi mii de poeţi.…
Taine vii şi taine moarte sub trandafirul sălbatic
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Noiembrie 2014
În fiecare noapte de aprilie spre mai, când filomela-i numai des/cântare şi minune-n văzduhul şi-n verdele amirosind a paşti, a blajini şi-a nălţare, şi când cele taine vii cată-n sihle şi-n vâlcele să întâlnească taine moarte, mă duc în spatele casei părinteşti, în fundul grădinii, lângă cel gard din cătină…
Certitudinile şi ocara cicisbeului triumfal
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Noiembrie 2014
Deseori...(prin satelit sau prin autobuz, prin urlare sau prin şoptire, ori pe stradă, ori pe scară, oricum şi oriunde şi oricând vrea fiecare)...mi se pune cea mai stupidă întrebare de la facerea lumii spre-ncoace: Ce (mai) faci? Cum vedeţi, cel care moare de nerăbdare să afle că nu sunt în…
Teroristul cu bormaşină, ciocan şi fierăstrău
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Noiembrie 2014
În ultimii douăzeci şi cinci de ani, de când s-a dat dezlegare la Panaramă, adică de când grecoaica răpănoasă, ţaţa Democraţia, a început să-şi zvârle urdorile şi alte produse ORL în spaţiul aerian, terestru şi naval românesc, a apărut un tip de "om nou", nemaivăzut, nemaiauzit şi nemaipomenit pe abscisele…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (IX)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Noiembrie 2014
Pădurarul şi Toamna îşi şterg ochii. O tăcere cutremurătoare stăpâneşte ne/cuprinsul din Sus şi din Jos. Deocamdată, nimic nu mai răzbate din viitor. Tac. Tace şi Toamna. Tace şi pădurarul. Şi, deodată, ca şi cum ar porni o rostogolire din deasupra pădurii, tustrei începem să ascultăm fără să auzim: "A…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (VIII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Noiembrie 2014
Şi uite-aşa, din dragoste şi respect pentru fratele geamăn, Mihai a ajuns Ion şi pădurar, ca şi cum aşa a fost de când i-a cocoţat mă-sa în copacul genealogic! Şi uite-aşa mi-a fost dat să ascult cea mai stranie, însă şi cea mai frumoasă/răscolitoare poveste dintre poveştile cu Marii şi…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (VII) Articol
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Noiembrie 2014
"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Noiembrie 2014
Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Noiembrie 2014
Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Noiembrie 2014
"Eu... nu sunt Ion. Eu sunt el, fratele geamăn, Mihai. Ion a plecat în lume. Nu ştiu dacă în lumea asta ori în lumea de apoi, dar a juruit (cu mâna pe Carte) că nu se mai întoarce. N-a plecat ca din moară, fără să-mi zică de ce nu mai…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Noiembrie 2014
Pădurarul mă priveşte niţel, ca şi cum mi-ar ghici, ca şi cum mi-ar auzi, ca şi cum mi-ar citi gândurile cuvintelor/cuvintele gândurilor din viitor. Parc-ar vrea şi el să stea-n încă nescrisele-mi caligrafii autumnale. Parcă vrea să-mi spună să continui. Şi, ca să mă năucească într-adevăr, chiar mă roagă: "Ionică,…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Noiembrie 2014
Nea Ion Dumbă abia mă vede şi abia-mi răspunde la salut, aşa-i de ocupat cu paza pădurii. Că-i pădurea Statului, nu a celor care-or s-o taie pe toată, mai târziu, cam peste jumate de secol, s-o facă foc la grătarul cu femur de cinteză şi pectoral de cuc, dar şi…
Cuvântul mamei: literă de Evanghelie şi Lege (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Noiembrie 2014
Te duci la pădurăreasă, femeia pădurarului Ion Croitoru, zis Ion Dumbă! Te duci să aduci un bon de lemne! La ea te duci! Pentru că el nu-i acasă! Umblă prin codru şi păzeşte copacii! Îi numără, îi adună, îi scade...! Mă rog, treaba lui! Când ajungi, dai bună ziua la…
Declaraţie de avere: TOT... o apă şi-un pământ!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Noiembrie 2014
În fiecare ziuă şi în fiecare noapte, Cineva mă întreabă invariabil şi destul de frumos: eşti TOT? Mărturisesc: n-am putut, n-am vrut, n-am ştiut şi nu am catadicsit să răspund. Şi nici nu m-am străduit să pot, să vreau, să ştiu. Să învăţ, adică. Totdeauna, după întrebare, am considerat şi…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (IX)
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 Noiembrie 2014
Cu-n semn de cruce n-aerul înăbuşit în fum de lumânare şi tămâie, popa-şi sfârşeşte binecuvântarea clară ca negura despre călătoria pe care fostul viu Costică D. Costică urmează s-o facă obligatoriu şi definitiv în postura de mort prezent şi viitor. După cum zice şi crede lumea care nu a citit…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (VIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Noiembrie 2014
Da... Jana se despleteşte şi începe să plângă torenţial. Potop de lacrimi îşi revarsă pe pardoseala capelei. Ofranda lichidă se scurge pe scări şi, apoi, ca şi cum nimeni nu a mai plâns niciodată la celelalte morminte, pătrunde şi umple lacrimatoriile, însă şi rădăcinile vieţii (şi ale morţii) deopotrivă. Văduva…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (VII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Noiembrie 2014
Rănit sufleteşte mai mult şi mai tare decât sergentul lui Vasile Alecsandri fiziceşte, Costică D. Costică termină viaductul, se opreşte puţin şi se uită în urmă, trist şi cu un soi de scârbă irepresibilă faţă de Colosul indolent la suferinţa sa rezultată dintr-o prostie pe care nu poate să şi-o…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (VI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 31 Octombrie 2014
Da... deja e mâine, deja mai sunt treisprezece minute şi trebuie să înceapă şedinţa de înfierare a faptei lui Costică D. Costică în lumina sclipitoare a circularelor sosite chiar acum de la Centru în plicuri rotunde. Proletarii se adună în sala de mâncat rahat, ciuperci şi borş. Toţi sunt cătrăniţi,…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Octombrie 2014
Strungarul nostru şi al vostru şi al tuturor intră aproape ultimul pe Poarta Mare a lui "Gheorghiu-Dej". Cât pe ce să-l pună osteneala în situaţia de a lăsa fruntea în jos, de a-i crăpa obrazul de ruşine în faţa colegilor zglobii, în faţa partidului şi statului a toate cunoscător. Intră…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Octombrie 2014
Maistrul Vasile C. Vasile îl ajută pe frezorul Tănase N. Tănase să-l care-acasă pe strugarul Costică D. Costică. Şi, când îl vede hârbuit de muncă, nevasta ăstuia dă-n smiorcăială. Până şi vrednicului francez experimentat, aflat în schimb de senzaţii tari cu jumătatea lui nea Costică, i se aburesc ochişorii. Biata…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Octombrie 2014
Din Valea Bădălanului, dinspre Şantierul Naval, se aude sirena lui Roaită. Bate până-n Combinatul Gheorghiu-Dej. Până-n Bârlad bate. Până-n casa memorială a lui Gheorghe bate. Că asta nu-i sirenă din aia, ca nevasta lui nea Costică, ori ca nevasta secretarului BOB. Nu-i nici din aia, cum a lui badea Ulise…
Strungul, garoafa şi coarnele lui nea Costică (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Octombrie 2014
Strungul merge singur, însă nea Costică D. Costică-i numai ochi şi urechi, nu cumva să-i sară piesa din cote, nu cumva să creadă cel de la freză, ori cel de la raboteză, ori cel de la bormaşină, ori cel de la şanfrenă, ori cel de pe podul rulant că nu-i…
