Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Lasă ploaia şi zăpada în pace!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Septembrie 2014
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…
Lacrima poetului, scarabeul Unu şi ora exactă
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Septembrie 2014
Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu…
Un adevăr incredibil: cu viaţa pe moarte călcând! (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Septembrie 2014
Ieri ziceam că domnul Aurelian Cruceanu, Regele LIR al ultimelor mele cinci cărţi, îşi parchează automobilul sub nucii din faţa porţii. Foarte bine. Încuie portierele, priveşte în sine, priveşte în depărtarea apropiată... ca şi cum ceva straniu se întâmplă, ca şi cum ceva nu-i în ordinea zilnică. Dar nu despre…
Un adevăr incredibil: cu viaţa pe moarte călcând! (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Septembrie 2014
În urmă cu trei luni. Şendreni. Doamna Tincuţa Boza, Regina LIRĂ a ultimelor mele cinci cărţi, găseşte în grădină doi pui de pisică abia fătaţi. Oamenii locului ştiu că doamna iubeşte animalele. Drept/cauză pentru care cineva dintre aceştia a lepădat motăneii în perimetrul casei cu livadă, verdeaţă, Poezie şi Respect.…
Mă uit alături şi văd cum a stat lângă mine
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Septembrie 2014
În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi…
El este... şi nu-i lipseşte nimic!
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Septembrie 2014
Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru…
O blondă şi o nesimţire generală în autobuz
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Septembrie 2014
Duminică. Ora 9 şi 15 minute. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, autobuzul 105 se opreşte în dreptul Clinicii pentru Dializă. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru controlarea legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, îmi zic. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos.…
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Septembrie 2014
Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Septembrie 2014
Şi dacă "Poezia este deschiderea şi închiderea unei uşi, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura aceea de clipă", cum zice Carl Sandburg... Şi dacă Poezia-i căutarea continuă a dezechilibrului instabil, cum îi zicem noi Inefabilului... Şi dacă Poezia-i matematica muzicală sub/cuantică a…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 August 2014
De ce "din cauza poeţilor din preajmă"?... Acest titlu, din cartea căruia am citat ieri, ţine de adevărul poetic, de adevărul unui poet şi de rezultatul raportului Tot supra Nimic, ori Nimic supra Tot. Adică, şi mai altfel spus, ţine de sinceritatea poetului... de intenţiile paingului când îşi organizează pânza/capcana…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 August 2014
Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 August 2014
E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 August 2014
Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 August 2014
Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 August 2014
Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de instituţie, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc…
Câteva cuvinte despre doi nesimţiţi ai Noului Galaţi
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 August 2014
În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor…
Şi, deodată, aşa, ca din senin, au apărut antrenorii...(II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 August 2014
Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi acel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia,…
Şi, deodată, aşa, ca din senin, au apărut antrenorii...(I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 August 2014
Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare...(iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)...De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă…
Nişte târtani şi un cadavru cu claxon (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 August 2014
Da...sigur că da, începe să se vadă hoarda funerară, începe să copleşească strada Brăilei, între fosta agenţie CFR şi fosta biserică Sfânta Sofia. Aerul şi decorul se înnegresc. Vacarmul stârnit de claxoanele automobilelor de lux fărâmiţează văzduhul, face praf orice urmă de linişte. Prietenul meu mă întreabă în şoaptă, consternat:…
Nişte târtani şi un cadavru cu claxon (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 August 2014
Mă aflu-n jurul Păpădiei cu-n amic din copilărie...avem urechile stângi spre "umbra" bisericii "Sfânta Sofia"...şi auzim huruitul tancurilor ruseşti, care au smuls-o din "rădăcină"...şi-i auzim şi pe-alde Alioşa pronunţându-se urlând "nazad" şi agitându-şi pulemiotele (mitralierele) spre locuitorii gălăţeni mai îndrăzneţi, mai indignaţi de "gestul" sovieticilor dezlănţuiţi. Peste umerii stângi, ca…
Nişte târtani şi o mireasă cu claxon (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 August 2014
Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?)…
Nişte târtani şi o mireasă cu claxon (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 August 2014
Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. De la Creator, zice bigotul. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (VII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 August 2014
"Se-ntoarce în sine şi-aude bătaie/ de aripi, se-ntreabă de unde s-aud/ şi-şi uită privirea şi-şi tremură glasul/ spre altă Zburare, spre alt Început!// Şi-ncepe să cânte, să-şi cânte ajunsul/ aici, lângă pragul Plecării departe.../ şi cântă, şi-şi cântă, şi cântă, şi-şi cântă/ iubirea de viaţă, iubirea de moarte,/ iubirea de…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 August 2014
Diana îşi strânge aripile, vede ce vede, aude ce aude...îşi închide ochii şi începe un Vis, fără să (nu) a/doarmă. Şi parcă Cineva, un trimis special al Comediei Umane deschide "Mizerabilii" şi-i zice în şoaptă, complice şi frumos: "Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul,…
