Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Cine mai asigură liniştea publică în Galaţi?
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Aprilie 2014
Tot duminica trecută. Şi tot în staţia despre care aţi citit în ziarul de ieri. Exact pe locul de parcare al autobuzelor şi al troleibuzelor, o limuzină de beizadea libidinoasă stă-n ciuda călătorilor şi a celui mai elementar bun simţ. Cu mâneci scurte, ca să-şi etaleze tatuajele de neam prost…
Infracţiunea, arbitrarul şi complicitatea păguboasă
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Aprilie 2014
Duminica trecută. Ora şapte şi-un sfert. În staţia de autobuz/troleibuz, din vecinătatea hotelului Grandly. Trebuie să plece, unul ori altul, la şapte şi jumătate, din capătul liniei, aproape de Cimitirul lui Lazăr. Şi mă tot uit. Şi mă tot uit. Sigur că da! Mai târziu decât normal, porneşte troleibuzul. După…
Patrupezi şi bipezi cretini pe spaţiul verde
Scris de Ion Zimbru Marți, 08 Aprilie 2014
Ies la şase fără zece. Vreau să prind autobuzul de şase. Dacă, bineînţeles, domnul şofer nu se scarpină-n fund şi nu stă la baliverne cu dispecera de la capătul liniei 9. Nu mă grăbesc. Am timp. Pot da şi altora, celor care se smiorcăie că nu au. Că nu au…
Un gălăţean şi o revelaţie în Londra
Scris de Ion Zimbru Luni, 07 Aprilie 2014
Sunt profesor de limba engleză la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri. Şi ce dacă sunt profesor de limba engleză la CNVA? Ce, nu mai sunt şi alţi profesori de limba engleză în Oraşul acesta, în Ţara aceasta...în această Patrie doldora de patriotarzi, lichele şi ghiorlani?...Sigur că da! Mai sunt! Şi cred…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Aprilie 2014
Sigur că da!...Ritmul drăcesc al charlestonului mă convinge să dansatorul singur de la 403 îşi repară o suferinţă, îşi drege o rană sufletească. Şi nu se opreşte. Numai o fracţiune de secundă se opreşte. Şi se azvârle în hard-rock. Am senzaţia netă că se cutremură clădirea hotelului, că am să…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 04 Aprilie 2014
La cinci post meridian începe balamucul în restaurantul hotelului. Adică evenimentul, cum îi spun cei care sar şi chiuie ca nişte săriţi de pe fix: un fel de nuntă cu ţicniţi, un fel de aniversare cu cretini şi mârlani, un fel de hărmălaie cu specific gălăţean, un fel de aiureală…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 03 Aprilie 2014
Sigur că da!...Sunt Vasile Centimetru. Şi, cum scrie ziarul de ieri, merg în documentare, mai ales la sfârşitul săptămânii, în hotelul Grandly. De fapt, "documentare"-i un fel de-a spune "distrare/saturare", scopul cazării mele aici fiind unul cât se poate de banal, deşi straniu în mintea înfierbântată a libidinoşilor de serviciu.…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 02 Aprilie 2014
Vasile Centimetru-i cel mai bun prieten/cititor al poeziei mele din Sudul Moldovei de Nord. L-am cunoscut în Nordul Moldovei de Sud, când era singur-singurel în gara oraşului Iaşi, aşteptând trenul să-l aducă-n Galaţi, fără să ştie de ce şi pentru ce. Venea la întâmplare, în voia sorţii şi-n voia norocului,…
Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea
Scris de Ion Zimbru Marți, 01 Aprilie 2014
Moartea durează cât drumul până la Naştere. Stai pe genunchi în Altarul Poeziei...şi zici: Aici odihneşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!... Iar dumneavoastră, Doamnă, să trageţi linie dreaptă din capătul celălalt, nu din celălalt capăt...cum se spune că v-ar fi spus Iubirea cealaltă, nu cealaltă Iubire cu sânge albastru şi cald!…
Pur şi simplu, stai pur şi simplu
Scris de Ion Zimbru Luni, 31 Martie 2014
Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce…
Două substantive proprii printre convenţii omeneşti
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Martie 2014
Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici,…
Cum se pune uitare între subiect şi predicat
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Martie 2014
De mult... foarte de mult trebuia să fi spus, nu tocmai acum, când nici nu-i, când nici nu-s! De mult... tocmai de atunci, când nu era nici al meu, nici al tău, nici al lui, nici altfel, nici aşa! De mult... tocmai de când pământul era fără cer, cerul era…
Aminteşte-ţi că n-o să mă uiţi niciodată!
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Martie 2014
Ieri, fix la fără un sfert, mi-am adus aminte că am început să uit. Şi tot amintindu-mi, am luat o hotărâre istorică: să circul pe jos şi pe sus, prin toată citadela, să văd ce-mi aduc aminte că uit. Aşadar, merg spre sud, pe Domnească... şi mă uit. Sigur că…
Ce se întâmplă când stai pe burtă, cu spatele-n jos (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 Martie 2014
Da... pe burtă, cu spatele-n jos. Cu toate că, se ştie, în ghearele/controlul acestei dimensiuni nu există sus şi jos, stânga şi dreapta, înainte şi înapoi, încolo şi încoace, aşa şi invers... Însă, cel puţin, asta-i "impresia" la primul contact cu i/realitatea: că cineva-l împinge de jos, ori cineva trage…
Ce se întâmplă când stai pe burtă, cu spatele-n jos (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Martie 2014
Stă în bucătărie, pe-o canapea şleampătă, cu scăfârlia spre nord. Cică în această poziţie/orientare i se strecoară mai bine sângele-n creier. Stă fără să-şi mişte vreo articulaţie şi-şi pironeşte ochii într-o carte despre Marin Preda. E sâmbătă, cam în jurul ceaiului de cinci post meridian. Dincolo de geamuri, nimic nou…
Retorică de rotund într-o lume pătrată
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Martie 2014
De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu…
Cum dă eternitatea în clopote la schit
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Martie 2014
Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele, te vei simţi mai bine ca într-un paradis...Pe marginile mele cresc sute de nuiele şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis! Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară mai verde şi mai blândă ca aia de atunci...şi s-au întors (din moarte)…
Apa care nu se varsă Nicăieri
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Martie 2014
Chiar dacă-i perforată de razele soarelui, o văd foarte bine. Vine dinspre Dunăre. Merge prin aer. Merge pe aer. Purifică văzduhul. Îl sanctifică şi-l z/bate, poate-l duce la început, poate-l face cum l-a dat Geneza în prima secundă a Luminii!...Şi vine dinspre re/vărsarea fluviului nostru în marea noastră. Şi vine…
Viaţă şi moarte la fără frecvenţă
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Martie 2014
Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. Morţile noastre sunt deosebite. Morţile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea…
Dostoievski: urât mai trăiţi, domnilor!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Martie 2014
Vin dinspre Pătratul Pierzaniei. Dinspre Esplanada Tristeţii, mai exact. Dinspre Palatul Sporturilor, şi mai exact. Sunt doi. Înalţi, foarte înalţi. Şi cu aerul de stăpâni pe situaţie, pe tot ce mişcă în jurul lor meta/fizic. Aşa-s de înalţi, încât lasă impresia că-s artificiali; încât, dacă-i culci, lungimea lor poate uni…
Vrăjitorul din O(r)z (după Victor Cilincă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Martie 2014
Moto: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi,/ cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi! // Aşteaptă străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în păduri !" (Iolanda Cremene)…
Un om şi un măgar de bună voie la vie (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Martie 2014
Sigur că da!... conul Mitică mănâncă zahăr cubic la botul măgarului... să vadă (şi) animalul purtător de Mântuitor ce înseamnă să lăcomeşti şi să furi din traista altuia, chiar dacă ţi-i stăpân şi umplut cu milă, cu cele mai bune intenţii, ca orice cărare spre Iad!... Măgarul înghite în sec,…
Un om şi un măgar de bună voie la vie (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Martie 2014
Sigur că da!... "Nu mai e mult până mâine!"... avertizează (în şoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom şi sfânt. Apoi, când clopotul religios şi toaca strigă credincioşii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic şi flămând adaugă măgarul la cărucioară şi, fără nici…
Un om şi un măgar de bună voie la vie (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Martie 2014
Şi dă-i, şi taie!... Şi taie, şi dă-i!... [conul Mitică-i nu se joacă de-a tăiatul viei... taie şi se convinge (a nu mai ştie câta oară) că o vie se taie mult mai uşor decât o moartă, mult mai uşor decât maioneza, mult mai uşor decât icrele, mult mai bine…
