Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Cât durează nişte flori nemuritoare (XIV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 26 Iunie 2014
Şi uite aşa-i desenez pe rotula stângă: "În inima pădurii de salcâmi/ stătea cu fruntea pe genunchi/ ca o eternă aşteptare"//...Şi uite aşa-i desenez pe rotula dreaptă: "Am să mă duc la tine tocmai atunci/ să înţeleg şi eu ce înseamnă/ şi cât de frumoasă e noaptea picioarelor lungi"//...Şi uite…
Cât durează nişte flori nemuritoare (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Iunie 2014
Urmează picioarele. Ce să-i scriu pe picioare? Ce să-i scriu pe tricepsul şi pe bicepsul femural? Ce să-i scriu pe gleznă? Şi sunt şi foarte lungi aceste picioare de scris! Şi, dacă am numai versuri lungi, cum le scriu? Trebuie să merg în jurul picioarelor (ei) şi să le şi…
Cât durează nişte flori nemuritoare (XII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Iunie 2014
Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo de ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu…
Cât durează nişte flori nemuritoare (XI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Iunie 2014
Sigur că da...să continui pe verso, la vale, pe şira spinării, până la capăt... nu, nu se poate...această femeie de scris nu are capăt...rochia-i fără sfârşit...şi nu aş putea nicicând să mă mai laud că alcătuirea asta din carne şi oase şi suflare este lungă şi înaltă cât nesfârşitul scrisului…
Cât durează nişte flori nemuritoare (X)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Iunie 2014
Şi zice să continui. Zice s-o scriu mai departe, la fel de corect şi frumos. Zice s-o scriu şi pe omoplatul/deltoidul drept. Nu pot s-o refuz. Cum s-o refuz când îmi place până la refuz, cum se spune, şi când ştiu că n-o să refuze niciodată? Mai ales că n-am…
Cât durează nişte flori nemuritoare (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Iunie 2014
Marmora mă perforează cu lăncile ochilor negri cum numai pana smulsă din Corbul lui Edgar Poe poate fi. Mă perforează şi-mi surâde triumfal. E sigură că m-a convins s-o scriu cu poezii. Triumful ei seamănă leit cu cel al păpădiei încolţite într-o fisură de asfalt. Cu triumful etern al libelulei…
Cât durează nişte flori nemuritoare (VIII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Iunie 2014
Îmi mai zice încă o dată şi o mai aud încă o dată: "Te rog frumos, ia pixul şi scrie pe mine!"...Tac. Nici măcar nu pot şi nu ştiu ce şi cum să răspund acestei rugăminţi. Nu am mai fost pus niciodată în situaţia de a scrie, de a desena…
Cât durează nişte flori nemuritoare (VII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Iunie 2014
Da...vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea…
Cât durează nişte flori nemuritoare (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Iunie 2014
Da...sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Memento mori" şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La…
Cât durează nişte flori nemuritoare (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Iunie 2014
Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să…
Cât durează nişte flori nemuritoare (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Iunie 2014
Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori nu a mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin…
Cât durează nişte flori nemuritoare (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Iunie 2014
Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte…
Cât durează nişte flori nemuritoare (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Iunie 2014
Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din…
Cât durează nişte flori nemuritoare (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Iunie 2014
Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i…
Avatarurile şi precaritatea domnului Unu
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Iunie 2014
Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna.…
Cum şi de ce a fugit pădurea din pădure
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Iunie 2014
Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care...În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar,…
Nişte cartofi şi un somnoros cu mătreaţă (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Iunie 2014
Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de…
Nişte cartofi şi un somnoros cu mătreaţă (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Iunie 2014
Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se…
Nişte cartofi şi un somnoros cu mătreaţă (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Iunie 2014
Da, sigur că da...e marţi, 20 de Mai, începe Târgul de carte "Axis libri" şi trebuie să fiu prezent acolo...dacă nu la deschidere, măcar la desfăşurare şi la închidere, seara...dacă nu la deschidere şi la desfăşurare, ziua, măcar seara, la închidere...poate pică "ceva" de la cei care-şi lansează opurile şi…
Nişte cartofi şi un somnoros cu mătreaţă (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Iunie 2014
Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se…
Aria Cintezei din Opera Dumneavoastră
Scris de Ion Zimbru Marți, 03 Iunie 2014
Nu mai cântă. Doar se uită la noi. La mine şi la comandantul bisericii. Ce fel de uitare (mai) are cinteza asta! N-am mai văzut asemenea ochi! N-am mai văzut niciodată asemenea bijuterii! N-am mai văzut asemenea opere de artă! N-am mai auzit să fi văzut cineva, vreodată, asemenea victorii…
Dacă rotaţie nu e, nimic nu e!
Scris de Ion Zimbru Luni, 02 Iunie 2014
O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături?…
Aria cintezei şi ţeava de CH4 (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 31 Mai 2014
Sigur că da! Vorbele cântecului de atunci! Fiindcă acuma nu se mai poate vorbi de cântec! Acuma, tot ce se aude nu-i decât o turuială iraţională, o sumă de cuvinte banale urlate în microfoane şi stricătoare de linişte! O sumă de tremurici fistichii, jerpeliţi, geluiţi şi cu scăfârlia rasă/goală, dar…
Aria cintezei şi ţeava de CH4 (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 Mai 2014
Da... cinteza trimisă special în ograda bisericii comandate de domnul Ion Emil Batog răspândeşte în aer şi umple văzduhul exact cu Aria Cintezei din Opera Dumneavoastră, atâta cât a fost şi câtă încă mai este străjuită sub scutul înalt al Divinităţii. Cântă în iureşul şi-n vacarmul specific unui oraş lăsat…
