Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Ciocârlii, filomele şi soprane de câmp

Scris de Sâmbătă, 21 Decembrie 2013
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sunt doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…

Minunea din Ţiglina Unu

Scris de Vineri, 20 Decembrie 2013
Sunt cu cititorul/prietenul meu, Romică Bălan, în Ţiglina I, la una mică, într-o cârciumă mică, la o masă mică, într-o ziuă mică, sub o steauă mică. La una mică şi cu fundul lat. Destul de mică, fiindcă una mare, fără fund, nu-i de nasul/buzunarul nostru. Într-o cârciumă mică, suficient de…

Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (II)

Scris de Joi, 19 Decembrie 2013
La optzeci şi cinci de ani, părinţii lui Herr Gernot nu stau pe dreapta, nu stau cu mâinile-n şolduri, nu scrutează pereţi cu din ăia verzi. Cot la cot cu fiul şi nepoţii şi angajaţii sezonieri, domnul Roth şi doamna Gerlinde trebăluiesc prin podgorie. Dacă-i întrebi de unde au atâta…

Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (I)

Scris de Miercuri, 18 Decembrie 2013
În fiecare an, de la începutul lunii Ianuarie până la sfârşitul lunii Martie, plec în Germania. Mai exact, în localitatea Vornstadt, un orăşel foarte curat, cu oameni civilizaţi, respectabili şi respectaţi. Nu plec la plimbare, ci la muncă. Fiindcă, printre alţii, nu-mi place să pierd timpul. Îmi place să-l folosesc.…

Zidul de turtă dulce al Deşertăciunii (II)

Scris de Marți, 17 Decembrie 2013
Iată, adolescenta/eleva cu brichetă (fetiţa lui Victor Cilincă) stă pe fotoliu, într-o odaie în care se zugrăveşte de cinci ani. Şomer şi beat, apare taică-său. Şi încep dialogul. Mai mult monologul Monei, că stâlpul familiei (al casei) abia se ţine pe patru labe. Despre principii se vorbeşte în această scenă…

Zidul de turtă dulce al Deşertăciunii (I)

Scris de Luni, 16 Decembrie 2013
Dacă "Fetiţa..." lui Hans Christian Andersen spune/reprezintă drama unei copiliţe care tânjeşte după căldură şi jucării, dar şi după tandreţea de care s-a bucurat numai când trăia bunică-sa, "Fetiţa..." lui Victor Cilincă evocă drama unei adolescente în căutarea timpului iremediabil pierdut. Fetiţa lui Andersen are chibrituri. Lumina acestora o ajută…

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (II)

Scris de Sâmbătă, 14 Decembrie 2013
Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (I)

Scris de Vineri, 13 Decembrie 2013
N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (VI)

Scris de Joi, 12 Decembrie 2013
Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (V)

Scris de Miercuri, 11 Decembrie 2013
Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (IV)

Scris de Marți, 10 Decembrie 2013
Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (III)

Scris de Luni, 09 Decembrie 2013
Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i nimic, aprindem o lampă, ori un opaiţ,…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (II)

Scris de Sâmbătă, 07 Decembrie 2013
Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (I)

Scris de Vineri, 06 Decembrie 2013
Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta,…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (III)

Scris de Joi, 05 Decembrie 2013
Am să mă duc la Dumitriţa, la Adam, mâine seară. Mai ales că şi vecinul m-a îndemnat. Mă pregătesc în toată noaptea asta. Mă pregătesc şi mâine dimineaţă...şi trebuie să mă descurc. Trebuie să mă şi odihnesc. Doar n-am să mă duc făcut praf, ostenit de gânduri controversate şi de…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (II)

Scris de Miercuri, 04 Decembrie 2013
Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (I)

Scris de Marți, 03 Decembrie 2013
E Mai. Cam zece Mai. Cam vineri. Cam pe la ora de vecernie. Stau prin odaia de naştere. Naşterea mea. Stau şi citesc poezii de dragoste. Şi scriu poezii de dragoste. Aud clopotul chemării la slujba de seară. Aud vorbă deasă şi lungă pe drum. Mă uit pe geam, printre…

Ambasadorul Distincţiei Universale în Galaţi

Scris de Luni, 02 Decembrie 2013
În autobuz. Dimineaţă. Douăzeci de minute peste ora şase. În vehiculul friguros şi mirosind a ostil sunt vreo câţiva călători. Ca şi cum n-ar mai fi nici un loc liber, un domn bine, chiar foarte bine, urcă din Ţiglina şi se aşează exact lângă mine. Mă rog, e dreptul dumnealui…

Deşertăciunea şi demnitatea omului de la gunoi

Scris de Sâmbătă, 30 Noiembrie 2013
Printre tomberoane cu gunoi şi printre gunoaie zvârlite la întâmplare, la douăzeci de metri spre vest de Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un amărât al tranziţiei şi al grijii partidelor şi statului nostru face foc. Face foc să se încălzească. Are destul combustibil în jur. Indiferent la ce se mai…

Doi italieni şi trei români în tren

Scris de Vineri, 29 Noiembrie 2013
Sunt în Olanda. Într-un tren din Olanda, mai exact. Într-un tren care face naveta între Amsterdam şi Dordrecht, şi mai exact. Mulţi locuitori din capitala Olandei lucrează în uzinele firmei "Fokker", în industria navală, chimică, alimentară şi a lemnului din acest mic oraş, drept pentru care folosesc acest tren pentru…

Un mozambican şi doi studenţi în autobuz

Scris de Joi, 28 Noiembrie 2013
Sunt în Olanda! În Amsterdam, mai exact! Într-un autobuz care circulă prin Amsterdam, şi mai exact! Curăţenie, domnule, nu glumă! Şi linişte! Care mai de care se întrece în păstrarea şi apărarea liniştii publice! Cum? Foarte simplu: nu urlă la telefon, nu vorbeşte tare cu prietenul/vecinul de fotoliu, nu clefăie…

Nişte lacrimi de vânzare în dormitor

Scris de Miercuri, 27 Noiembrie 2013
Sunt în cimitir. În marele dormitor uman, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte:…

Eu, mama Măriuca şi fântâna cu gura în jos (III)

Scris de Marți, 26 Noiembrie 2013
Da, încet-încet, hainele groase şi multe şi calde o ajută pe mama Măriuca să-şi revină. Se uită la fiecare om, la fiecare ţăran care a sărit cu ajutor. La fiecare figură de om sănătos şi grijuliu, serios şi blând. Şi parcă nu-i vine să creadă că a scăpat cu viaţă…

Eu, mama Măriuca şi fântâna cu gura în jos (II)

Scris de Luni, 25 Noiembrie 2013
Sigur că da! învăţ mai departe de şcoala generală/elementară, dar şi mai departe de casă!...(fiindcă, parafrazând Ecleziastul..."dacă învăţătură nu e, nimic nu e!)...Nu-mi place depărtarea de părinţi, de satul natal şi de   hudiţele misterioase ale copilăriei, de multele şi ademenitoarele cişmele şi fântâni. Multe nu-mi convin aici, în Galaţi, dar…
Pagina 97 din 114