Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (II)

Scris de Sâmbătă, 14 Decembrie 2013
Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (I)

Scris de Vineri, 13 Decembrie 2013
N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (VI)

Scris de Joi, 12 Decembrie 2013
Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (V)

Scris de Miercuri, 11 Decembrie 2013
Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (IV)

Scris de Marți, 10 Decembrie 2013
Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (III)

Scris de Luni, 09 Decembrie 2013
Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i nimic, aprindem o lampă, ori un opaiţ,…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (II)

Scris de Sâmbătă, 07 Decembrie 2013
Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (I)

Scris de Vineri, 06 Decembrie 2013
Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta,…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (III)

Scris de Joi, 05 Decembrie 2013
Am să mă duc la Dumitriţa, la Adam, mâine seară. Mai ales că şi vecinul m-a îndemnat. Mă pregătesc în toată noaptea asta. Mă pregătesc şi mâine dimineaţă...şi trebuie să mă descurc. Trebuie să mă şi odihnesc. Doar n-am să mă duc făcut praf, ostenit de gânduri controversate şi de…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (II)

Scris de Miercuri, 04 Decembrie 2013
Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele…

O seară de Mai cu nenea Marmeladă (I)

Scris de Marți, 03 Decembrie 2013
E Mai. Cam zece Mai. Cam vineri. Cam pe la ora de vecernie. Stau prin odaia de naştere. Naşterea mea. Stau şi citesc poezii de dragoste. Şi scriu poezii de dragoste. Aud clopotul chemării la slujba de seară. Aud vorbă deasă şi lungă pe drum. Mă uit pe geam, printre…

Ambasadorul Distincţiei Universale în Galaţi

Scris de Luni, 02 Decembrie 2013
În autobuz. Dimineaţă. Douăzeci de minute peste ora şase. În vehiculul friguros şi mirosind a ostil sunt vreo câţiva călători. Ca şi cum n-ar mai fi nici un loc liber, un domn bine, chiar foarte bine, urcă din Ţiglina şi se aşează exact lângă mine. Mă rog, e dreptul dumnealui…

Deşertăciunea şi demnitatea omului de la gunoi

Scris de Sâmbătă, 30 Noiembrie 2013
Printre tomberoane cu gunoi şi printre gunoaie zvârlite la întâmplare, la douăzeci de metri spre vest de Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un amărât al tranziţiei şi al grijii partidelor şi statului nostru face foc. Face foc să se încălzească. Are destul combustibil în jur. Indiferent la ce se mai…

Doi italieni şi trei români în tren

Scris de Vineri, 29 Noiembrie 2013
Sunt în Olanda. Într-un tren din Olanda, mai exact. Într-un tren care face naveta între Amsterdam şi Dordrecht, şi mai exact. Mulţi locuitori din capitala Olandei lucrează în uzinele firmei "Fokker", în industria navală, chimică, alimentară şi a lemnului din acest mic oraş, drept pentru care folosesc acest tren pentru…

Un mozambican şi doi studenţi în autobuz

Scris de Joi, 28 Noiembrie 2013
Sunt în Olanda! În Amsterdam, mai exact! Într-un autobuz care circulă prin Amsterdam, şi mai exact! Curăţenie, domnule, nu glumă! Şi linişte! Care mai de care se întrece în păstrarea şi apărarea liniştii publice! Cum? Foarte simplu: nu urlă la telefon, nu vorbeşte tare cu prietenul/vecinul de fotoliu, nu clefăie…

Nişte lacrimi de vânzare în dormitor

Scris de Miercuri, 27 Noiembrie 2013
Sunt în cimitir. În marele dormitor uman, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte:…

Eu, mama Măriuca şi fântâna cu gura în jos (III)

Scris de Marți, 26 Noiembrie 2013
Da, încet-încet, hainele groase şi multe şi calde o ajută pe mama Măriuca să-şi revină. Se uită la fiecare om, la fiecare ţăran care a sărit cu ajutor. La fiecare figură de om sănătos şi grijuliu, serios şi blând. Şi parcă nu-i vine să creadă că a scăpat cu viaţă…

Eu, mama Măriuca şi fântâna cu gura în jos (II)

Scris de Luni, 25 Noiembrie 2013
Sigur că da! învăţ mai departe de şcoala generală/elementară, dar şi mai departe de casă!...(fiindcă, parafrazând Ecleziastul..."dacă învăţătură nu e, nimic nu e!)...Nu-mi place depărtarea de părinţi, de satul natal şi de   hudiţele misterioase ale copilăriei, de multele şi ademenitoarele cişmele şi fântâni. Multe nu-mi convin aici, în Galaţi, dar…

Eu, mama Măriuca şi fântâna cu gura în jos (I)

Scris de Sâmbătă, 23 Noiembrie 2013
Am patru ani. Chiar astăzi. Chiar astăzi, la ora aceea (!), încep să am cinci ani. Nu-s printre cei "bănuiţi/acuzaţi" de sagacitate. Nu-s nici în urmă. Şi nu-s nici adepta mântuielii, superfluului, prolixului, lenei, circumstanţelor atenuante sau agravante. Sunt, adică, un copil prea repede dat cu capul de susul nivelului…

Educaţie şi resemnare în Republica Nervoasă

Scris de Vineri, 22 Noiembrie 2013
Sigur că da! nu-i nimic!...şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi…

A murit strivit de propria-i greutate

Scris de Joi, 21 Noiembrie 2013
A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată…

Mulţumesc, aştept, poate veniţi şi mâine!

Scris de Miercuri, 20 Noiembrie 2013
Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi-Bârlad, cea mai proastă şi urâtă şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi,…

Lăsaţi ochii să se înverzească de Mirare!

Scris de Marți, 19 Noiembrie 2013
Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! Dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi…

La douăsprezece ore şi treisprezece minute

Scris de Luni, 18 Noiembrie 2013
Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa magazinului "Iustina", patronat de simpaticul Nicolae Cristea, şi prin faţa papetăriei sfinţite…
Pagina 98 din 115