Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Apa care nu se varsă nicăieri (III)

Scris de Sâmbătă, 11 Ianuarie 2014
Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi…

Apa care nu se varsă nicăieri (II)

Scris de Vineri, 10 Ianuarie 2014
Sigure că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte...şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum să…

Apa care nu se varsă nicăieri (I)

Scris de Joi, 09 Ianuarie 2014
Aici, de din vale de gardul lui bădia Ghiţă Fluture, e primăvară. Dar nu-i chiar cald. Pământul se zbiceşte, iarba îşi adună puterile şi-şi arată colţul. Mai încolo, pe dâmb, omătul se micşorează şi face nişte apă care curge continuu, dar nu se varsă nicăieri. Stăm cu vacile la păscut.…

Pentru un pumn de grăunţe

Scris de Miercuri, 08 Ianuarie 2014
Prigonirea evreilor după dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial (începută în 1938) este cunoscută, în mare majoritate, din cărţi de istorie contra/făcute în laboratoarele comunismului, din povestiri pe viu, din multe şi diverse mărturisiri. Exterminarea evreilor a fost un scop clar al politicii naziste, al arianismului german, al tuturor celor…

Alde Ion...fără de care nu se poate!

Scris de Marți, 07 Ianuarie 2014
Astăzi este ziua lui Ion Vodă cel Cumplit, domnitorul care se juca frumos şi corect cu tunul pe coclauri de Roşcani, şi a fost trădat de-un lacom sec, zevzec şi imbecil. Ce bun ar fi unul din ăsta, acum! Astăzi este şi ziua lui Ion al Glanetaşului, un ţăran care…

Cireşe, ciocolate şi ţigări

Scris de Luni, 06 Ianuarie 2014
Anul 1940. Vremea cireşelor coapte. Armata germană stă cu binoclurile spre Răsărit. Spre Uniunea Sovietică, mai bine zis. Pregătirile în vederea atacului din anul următor sunt meticuloase. Militarii nemţi nu se grăbesc, dar nici nu dau semne de resemnare. Se află dislocaţi/încartiruiţi în toate localităţile din zona limitrofă a Prutului.…

Neamţul, preotul şi fotografia

Scris de Sâmbătă, 04 Ianuarie 2014
Mă întorc de la Bereşti, cu căruţa. Spre Bursucani. Şoseaua-i cotită lin şi locuieşte pe alternanţa dintre dealuri şi văi mioritice minunate, lăsate de Dumnezeu să mire ochiul născut ori pripăşit în lungul şi-n latul acestui frumos picior de plai. Nu mă grăbesc. Încet sau repede, tot acolo trebuie să…

Respect şi bun simţ departe de România

Scris de Vineri, 03 Ianuarie 2014
Sunt în Israel, în oraşul Ashdod, cam la cincizeci de kilometri spre sud de capitala Tel Aviv. Aici, în această foarte liniştită comunitate evreiască, respectul şi stima funcţionează cum toate substantivele dintr-o moleculă. Şi, cumva, dacă se întâmplă şi aici să se afle în treabă câte un mârlan, câte un…

Un neam prost şi un monolog pe linia de tramvai

Scris de Marți, 31 Decembrie 2013
Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei…

Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (V)

Scris de Luni, 30 Decembrie 2013
Timp de câteva clipe/răsuflare, Mulţimea fără Margini ridică mâinile şi sprijină Cerul foarte-foarte aproape de maidanul cu trei fântâni. Mă uit la Preot, la Jandar şi la Învăţător. Văz Duhul fiecăruia cum încearcă să nu păcălească Lumina. Lumina din o mie şi unu de ochi, din o mie şi unu…

Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (IV)

Scris de Sâmbătă, 28 Decembrie 2013
Învăţătorul are glasul organizat din totdeauna. Îl cunosc de când l-am auzit citindu-ne poveşti şi aleasă beletristică în sala de clasă şi de cursuri. Ce glas bine/făcător, bine/voitor, bine/cuvântat!...Şi, astăzi, acum şi aici, mi-i dat să-l ascult iarăşi, să-l respect ca pe o poruncă, şi să-l consider providenţial şi tămăduitor!...Iată,…

Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (III)

Scris de Vineri, 27 Decembrie 2013
Jandarul se opreşte şi cercetează figurile sătenilor adunaţi să se întâmple ceva. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toţi câte toţi...aceşti mari oameni de porumb, aceşti mari oameni de grâu, aceşti mari oameni de răsărită, aceşti mari oameni de viţă şi de pripas...(aceşti mari oameni de pământ,…

Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (II)

Scris de Marți, 24 Decembrie 2013
Sigur că da! Soarele-i pe ţinta amiezii! Umbra-i dreaptă pe nord! Cu câteva vorbe meşteşugite de alţii şi cu nişte convingătoare fuioare de tămâie, popa dă afară de pe maidan toţi demonii reali/imaginari! Apoi, cu glas de bariton, ia cuvântul şi-l dă domnului învăţător! Acesta-l primeşte fără mofturi şi fără…

Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I)

Scris de Luni, 23 Decembrie 2013
Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, mulţi câte mulţi...sătenii răsar pe uliţe şi se adună pe maidanul cu trei fântâni din faţa casei lui Mihai Carp. Şi, ca să fie chiar ca-n poveştile uitate/pierdute ale copilăriei şi vremurilor de atunci, fiecare-şi ia şi căţel, şi purcel, şi…

Ciocârlii, filomele şi soprane de câmp

Scris de Sâmbătă, 21 Decembrie 2013
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sunt doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…

Minunea din Ţiglina Unu

Scris de Vineri, 20 Decembrie 2013
Sunt cu cititorul/prietenul meu, Romică Bălan, în Ţiglina I, la una mică, într-o cârciumă mică, la o masă mică, într-o ziuă mică, sub o steauă mică. La una mică şi cu fundul lat. Destul de mică, fiindcă una mare, fără fund, nu-i de nasul/buzunarul nostru. Într-o cârciumă mică, suficient de…

Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (II)

Scris de Joi, 19 Decembrie 2013
La optzeci şi cinci de ani, părinţii lui Herr Gernot nu stau pe dreapta, nu stau cu mâinile-n şolduri, nu scrutează pereţi cu din ăia verzi. Cot la cot cu fiul şi nepoţii şi angajaţii sezonieri, domnul Roth şi doamna Gerlinde trebăluiesc prin podgorie. Dacă-i întrebi de unde au atâta…

Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (I)

Scris de Miercuri, 18 Decembrie 2013
În fiecare an, de la începutul lunii Ianuarie până la sfârşitul lunii Martie, plec în Germania. Mai exact, în localitatea Vornstadt, un orăşel foarte curat, cu oameni civilizaţi, respectabili şi respectaţi. Nu plec la plimbare, ci la muncă. Fiindcă, printre alţii, nu-mi place să pierd timpul. Îmi place să-l folosesc.…

Zidul de turtă dulce al Deşertăciunii (II)

Scris de Marți, 17 Decembrie 2013
Iată, adolescenta/eleva cu brichetă (fetiţa lui Victor Cilincă) stă pe fotoliu, într-o odaie în care se zugrăveşte de cinci ani. Şomer şi beat, apare taică-său. Şi încep dialogul. Mai mult monologul Monei, că stâlpul familiei (al casei) abia se ţine pe patru labe. Despre principii se vorbeşte în această scenă…

Zidul de turtă dulce al Deşertăciunii (I)

Scris de Luni, 16 Decembrie 2013
Dacă "Fetiţa..." lui Hans Christian Andersen spune/reprezintă drama unei copiliţe care tânjeşte după căldură şi jucării, dar şi după tandreţea de care s-a bucurat numai când trăia bunică-sa, "Fetiţa..." lui Victor Cilincă evocă drama unei adolescente în căutarea timpului iremediabil pierdut. Fetiţa lui Andersen are chibrituri. Lumina acestora o ajută…

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (II)

Scris de Sâmbătă, 14 Decembrie 2013
Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…

Mai avem oleacă şi ajungem Aici! (I)

Scris de Vineri, 13 Decembrie 2013
N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (VI)

Scris de Joi, 12 Decembrie 2013
Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…

O noapte de Mai cu domnişoara Dumitriţa (V)

Scris de Miercuri, 11 Decembrie 2013
Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…
Pagina 107 din 125