Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sfârşitul mirării cu pene (II)

Scris de Miercuri, 16 Ianuarie 2013
Încet, fără nici un fel de grabă, nu cumva să mă simtă cobea cea neagră, nu cumva să se prindă că cineva-i pregăteşte prima moarte la rădăcina salcâmului, scot săgeata din tolbă, o mângâi cu ochii şi cu degetul, o rog foarte mult să nu treacă pe lângă mirare, fiindcă…

Şi unii, şi alţii...

Scris de Marți, 15 Ianuarie 2013
Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice…

Da, dar vorbeşte cu bunic-ta!

Scris de Luni, 14 Ianuarie 2013
Negreşit, niciodată nu a fost altfel: cu cât se apropie mai mult funia de par, cu atât mai mult creşte şi se instalează convingerea că aproape toate visurile şi nădejdile rămân doar proiecte. Şi cred că-i foarte bine aşa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aş…

Sfârşitul mirării cu pene (I)

Scris de Sâmbătă, 12 Ianuarie 2013
Atunci, aşezată între mine şi soare, mirarea cu pene îmi pare enormă. E o mirare cu pene negre. Această mirare stă tocmai pe vârful salcâmului uriaş din grădina lui bădia Iancu Cujbă. Stă pe o creangă subţire ca vântul care bate cătinel şi o leagănă supt privirile mele lacome de…

Cum să stăm tot timpul fără Niciodată?!

Scris de Vineri, 11 Ianuarie 2013
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în…

Un şoarece, două nuci...şi mult zgomot infernal (V)

Scris de Joi, 10 Ianuarie 2013
Domnul Jerry de pe strada Culturii e formidabil? sigur că da! oare de unde a scos nucile, când domnul informatician i le-a luat pe toate din birou? le-o fi având pitite pe undeva, departe de privirea omenească, să le folosească în caz de criză? altfel nu se poate explica, nu?…

Un şoarece, două nuci...şi mult zgomot infernal (IV)

Scris de Miercuri, 09 Ianuarie 2013
Sigur că da! vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru! şi nici urmă de ronţăială! şi nici vorbă de altfel de gunoaie! hărnicuţul Jerry lucrează curat, mai curat decât oamenii administraţiei publice locale! mai curat şi cu o inteligenţă ieşită din comun!...Domnul Petrică Bostan chiar…

Un şoarece, două nuci...şi mult zgomot infernal (III)

Scris de Marți, 08 Ianuarie 2013
Carevasăzică, Jerry de pe strada Culturii nu se lasă! informaticianul n-are decât să se mire şi chiar să-şi dorească să-l zărească pe micuţul muncitor! n-a văzut în tot oraşul atâta încrâncenare, atâta zor, atâta muncă!...În oraş nu a văzut decât lene şi lăcomie şi opulenţă şi zgomot în frunte cu…

Un şoarece, două nuci... şi mult zgomot infernal (II)

Scris de Luni, 07 Ianuarie 2013
Sigur că da! uite, sunt două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici urmă de şoarece! ăsta încape pe sub uşă, dar nucile nici într-un caz nu pot încăpea! atunci, ce-o fi în mintea lui, a acestui rozător aş de străduitor? dacă vede că…

Un şoarece, două nuci... şi mult zgomot infernal

Scris de Sâmbătă, 05 Ianuarie 2013
Una câte una, două câte două, multe câte multe... cad nucile în ograda Agenţiei de Informatică Feroviară, agenţie aflată pe strada Culturii din Galaţi. Nucu-i uriaş. Sprijină Cerul cu crengile, nu cumva să cadă (şi ăsta) pe Pământ. Desigur, aceste fructe misterioase (nu ştii ce găseşti în ele) cad nu…

Ea este unde nu mai este, eu sunt unde nu mai sunt

Scris de Vineri, 04 Ianuarie 2013
Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De…

Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (IV)

Scris de Joi, 03 Ianuarie 2013
Sigur că da!... Uite, doamne, în ce fel de frumos şi înalt dorm femeile mari şi mici, cu păpuşile de tutun alături, alandala, parcă şi ele în copleşire de somn! şi în ce fel de adâncime a Uitării doarme halucinanta Dara, cu o păpuşă de tutun rămasă pe picioare, parcă…

Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (III)

Scris de Sâmbătă, 29 Decembrie 2012
Cum să mă desprind şi cum să plec de lângă această minune? risc să mă pupe vreun lup, dar mai stau! risc să aud cum face nuiaua pe spinare, dar mai stau! cu orice preţ, mai stau! stau, adică nu plec! adică fac păpuşi cu frunze de tutun, în continuare!…

Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (II)

Scris de Vineri, 28 Decembrie 2012
Una câte una, cartoafele se aud pocnind în rolă, semn că-s aproape gata, că trebuie scoase şi date la lucrătoare, că se ard!... Şi ce lucrătoare! printre acestea, eu sunt singurul lucrător cu sexul opus, singurul "nimerit" într-o clacă alcătuită numai din femei mari şi mici, dar foarte frumoase, toate,…

Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (I)

Scris de Joi, 27 Decembrie 2012
Tu eşti vinovată! din cauza ta m-a chelfănit mama! rău de tot m-a chelfănit! şi mi-a zis să nu urlu când îmi pune nuiele pe spinare, că-i rişca, după aia! şi să nu cumva să dau vina pe tine, că-i şi mai abitir! şi să nu-i mai ies din cuvânt,…

Se aude cum inima vrea să fugă într-un cal norocos

Scris de Sâmbătă, 22 Decembrie 2012
Căruţa-i supraîncărcată cu butuci de stejar. Se vede că-i foarte grea pentru calul care trage cu toate răsputerile sale mărunte. Baragladina stă cocoţată şi croieşte bidiviul dat în lăcrămare, căruia, dacă n-ar avea piele şi, încă, suflare, i s-ar împrăştia oasele pe linia de tramvai. Şi, doamne, ce tare dă…

Să nu vă împiedicaţi de tăcerea şi de gândurile mele

Scris de Vineri, 21 Decembrie 2012
Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de…

Trebuie să mă las la vale şi să-l prind pe pământ

Scris de Joi, 20 Decembrie 2012
Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să…

Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor

Scris de Miercuri, 19 Decembrie 2012
Toată viaţa, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moş Gheorghe a clefăit mii şi mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculţ decât încălţat. Sigur, umbla şi încălţat cu opinci, că altceva era greu de găsit şi, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii şi…

Nişte camere cu deştepţi de luat vederi

Scris de Marți, 18 Decembrie 2012
Cu boturile aproape să atingă asfaltul, intră în oraş, pe strada din spate. Sunt multe. Sunt negre. Sunt şi albe. Mă întreb de unde vin, dar nu-mi aflu răspuns. Şi nici cu altcineva nu pot vorbi despre ele, fiindcă ăştia n-au văzut de astea. Că astea nici prin filme nu…

Scrisoarea primită de domnul care n-a iubit-o niciodată pe doamna Lui

Scris de Luni, 17 Decembrie 2012
Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin…

Scrisoarea domnului care n-a iubit-o niciodată pe doamna Lui

Scris de Sâmbătă, 15 Decembrie 2012
N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi…

Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna Sa

Scris de Vineri, 14 Decembrie 2012
Nu pot să mă ţin de cuvânt! am jurat că nu-ţi mai scriu, indiferent că nu vrei sau nu ştii să-mi răspunzi, dar, uite, nu pot să-mi respect jurământul! Nu te suspectez de evaziune sentimentală! nu mă îndoiesc de onestitatea şi de fidelitatea şi de curăţenia ta sufletească! nu pun…

Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (V)

Scris de Joi, 13 Decembrie 2012
Nu-mi vine să cred că am şansa de a vedea o Mumă a Pădurii în mărime naturală, că am marele noroc de a fi vorbit cu ea, de a-i fi ascultat şi a-i fi sorbit cuvintele fără de care nu se (mai) poate! nu-mi vine să cred că, iată, umblă…
Pagina 107 din 115