Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Servicii funerare decente şi sicrie la kilogram (II)

Scris de Luni, 29 Aprilie 2013
Cel care a avut ideea să vândă sicrie la kilogram merită toată aprecierea ne/muritorilor noştri. Punerea în aplicare a acestei deosebite descoperiri antume creşte foarte mult şansa de viaţă, fiecare muritor riscând să devină longeviv, să concureze cu bageacul docului în materie de vârstă. Modul de operare este extrem de…

Servicii funerare decente şi sicrie la kilogram (I)

Scris de Sâmbătă, 27 Aprilie 2013
Se ştie, se spune şi se vede că firmele de pompe funebre sunt ultimele care pot să dea faliment, patronii acestora fiind ultimii faliţi ai degringoladei mondiale. Aparent, nu-i nici o aglomeraţie în multele şi desele încăperi şi chichineţe care fac şi desfac sicrie şi tot ce face parte din…

Scrisoare domnului care a strigat-o foarte mult pe doamna Lui

Scris de Vineri, 26 Aprilie 2013
Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi…

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (III)

Scris de Joi, 25 Aprilie 2013
După o noapte de bucurie ca la uşa cortului, dezertorul negru începe să nu se mai simtă în largul lui, adică liber, departe de obligaţia şi de severitatea militară. Începe să-i fie frică, se uită pe drumuri, nutrind speranţa să nu vadă vreo patrulă căutându-i şi mirosindu-i urmele. Piranda şi…

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (II)

Scris de Miercuri, 24 Aprilie 2013
Robert Stancu, baragladina militară din ziarul de ieri, a vrut să dea calul regimentului la câini, dar ăştia muriseră cu un leat mai înainte, doborâţi de foame şi în lanţuri, fiindcă resturile de mâncare din urma soldăţimii erau duse la porcii gospodarilor din preajmă, contra cost, ca să scoată şi…

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (I)

Scris de Marți, 23 Aprilie 2013
Tovarăşul Robert Stancu-i o baragladină din Ţara Oltenilor. Nu ştiu cum naiba a reuşit Comisariatul Militar performanţa să-l ghicească, să-l prindă şi să-l recruteze, să-l convingă şi să-l încorporeze chiar la Mihai Bravu, o unitate de prestigiu a Armatei Române, aflată pe undeva prin apropierea Capitalei. Cert este că tuciuriul…

Nimeni nu suportă o lume plină de gol

Scris de Luni, 22 Aprilie 2013
Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care... În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp.…

Scrisoarea domnului care n-a iubit-o foarte mult pe doamna Lui (IV)

Scris de Sâmbătă, 20 Aprilie 2013
Da, păpuşa de cârpă adoarme! şi cred că şi visează! poate spune cineva că păpuşile zvârlite la gunoi nu au dreptul la vis? poate spune cineva că păpuşa aceasta-i moartă şi nu are cum să doarmă?... Sigur că da, poate să spună orice imbecil că păpuşa nu-i vie, că numai…

Doar o dată, odată, o singură dată mi-a fost dată!

Scris de Vineri, 19 Aprilie 2013
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"...apoi, din ce în…

Scrisoarea domnului care n-a iubit-o foarte mult pe doamna Lui (III)

Scris de Joi, 18 Aprilie 2013
Da, păpuşa de cârpă-i vie! e vie, fiindcă se uită la mine! se uită ca un copil abandonat, zvârlit la gunoaie! pare veselă! cum să nu fie veselă, dacă are cine să se joace cu ea?...Iată, chiar o aud gângurind, râzând sub grija lătrătorilor de pripas! iată, se uită la…

Scrisoarea domnului care n-a iubit-o foarte mult pe doamna Lui (II)

Scris de Miercuri, 17 Aprilie 2013
Da, femeia care seamănă cu mama merge cu câţiva paşi înaintea mea! Tare mai sunt curios să văd ce vrea să-mi arate! Fără să se oprească şi fără să scoată o vorbă, "mama" întinde mâna dreaptă spre tomberoanele cu gunoaie! Cred că vrea să mă uit într-acolo! Îi spun sărut…

Scrisoarea domnului care n-a iubit-o foarte mult pe doamna Lui (I)

Scris de Marți, 16 Aprilie 2013
Aseară, după ce ne-am despărţit lângă Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", din Cartierul Ţiglina 17...un gând misterios începe să-mi dea târcoale. Da, să-mi dea târcoale, fiindcă nu-mi aparţine. Nu-i gândul meu, adică. Simt că Cineva sau Ceva gândeşte în preajmă şi vrea neapărat să-mi hrănească un instinct, o pornire, o…

O basculantă cu lemne şi douăzeci de găini

Scris de Luni, 15 Aprilie 2013
Prieten cu foarte mulţi oameni şi respectuos cu toată suflarea din cartier, nea Titi Cojocaru are casă şi masă pe strada Caşin. Această stradă-i mai degrabă o uliţă de burg medieval, uitată de partid şi de stat. Şi nu-i nici lungă, nici scurtă; nu-i nici înfundată, nici desfundată; nici curată,…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (XV)

Scris de Sâmbătă, 13 Aprilie 2013
Cu lacrimi în ochi alerg înspre casă! şi cu manualele şi cu cerneala şi condeiul în traista făcută de mama! şi cu sora mea dintr-a treia după mine şi după tot alaiul de şcolari mai mult ori mai puţin bucuroşi că au dat nas în nas cu Şcoala, prima zi…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (XIV)

Scris de Vineri, 12 Aprilie 2013
Da, nu greşesc, primul meu domn de Respect şi Abecedar: domnul Lascăr Ciucă! un domn Trandafir, ca al lui Sadoveanu! da, sigur nu mi se pare, chiar mai Trandafir decât înaintaşul său, mai Trandafir decât tot felul de atârnaţi şi năimiţi pe la catedrele învăţământului moldav! noi, gâgâlicii din pragul…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (XIII)

Scris de Joi, 11 Aprilie 2013
Da, la şcoală, în clasa întâia! la şcoala primară, elementară, generală, cum i se zice în aceste vremuri frumoase! frumoase, dar din ce în ce mai des tulburate la cap de către capetele luminate ale "răsăritului" sovietic pus pe îndoctrinare, suprapus pe control totalitar, pus pe alfa şi omega, pus…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (XII)

Scris de Miercuri, 10 Aprilie 2013
Sigur că da! cu toţi şi cu toate la GAC! dacă te pâra cineva, un spion al regimului care se anunţa foarte dur, că nu ai dus tot la "grămada" tuturor, a statului totalitar, adică, riscai să nu mai vezi soarele şi copiii, riscai "frăgezire şi îndreptare" în beciurile devenite…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (XI)

Scris de Marți, 09 Aprilie 2013
Iată, au trecut cinci ani de la naştere. Am ajuns la cincizeci şi cinci. Da, am cincizeci şi cinci...şi o soră, Elena, în primul an de viaţă. Este foarte cuminte. Nu plânge. Şi mi se pare suspectă, mai ales că eu am boncăluit un cincinal. Iată, încep să vină portăreii…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (X)

Scris de Luni, 08 Aprilie 2013
Mama, sfânta mea mamă, să nu-mi mai dea lapte?! Oare nu mai vrea? Oare nu mai are? Oare nu mai poate?... Desigur, nu-mi vine să cred, sunt uluit! sunt nedumirit şi nu mai plâng! uit să mai urlu! nici mamei nu-i vine să creadă că Ion, uricul cu atâtea naşe…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (IX)

Scris de Sâmbătă, 06 Aprilie 2013
Hai, gata cu chiolhanurile, gata cu toate bunele şi relele post/ritualice! mai am de plâns, mai am de urlat! am de învăţat mersul pe jos! că, uite, biata mama s-a săturat să mă tot poarte în braţe şi să mai şi fie blândă cu nazurile mele! am de învăţat să…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (VIII)

Scris de Vineri, 05 Aprilie 2013
Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (VII)

Scris de Joi, 04 Aprilie 2013
Duminică, în prima zi după creştinare, toţi cei interesaţi şi dezinteresaţi încep să se pregătească să înceapă desfăşurarea cumetriei. Care mai de care umblă mai ţanţoş, mai agitat, mai preocupat, mai aşa şi pe dincolo, mai nu ştiu unde, mai nu ştiu cum!...(Fratele meu, Nicolae, are cinci ani peste secunda…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (VI)

Scris de Miercuri, 03 Aprilie 2013
Şi uite-aşa se botează robul lui Dumnezeu! şi uite-aşa mă ia preotul şi mă vâră în cristelniţa cu apă sfinţită...o dată, de două ori, de trei ori, încet, cu grijă, nu cumva să mă scape în dimensiunile lichidului sine qua non, în braţele celui mai mult şi mai ne/cunoscut lichid…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (V)

Scris de Marți, 02 Aprilie 2013
Biserica nu-i departe. Cam un kilometru, un kilometru şi-oleacă de mers cu piciorul. Numai că drumu-i zdrelit, hurducăit, cotit, sucit, la vale, la deal, abrupt, înclinat, zemos...(Seamănă cu Singurătatea. Pentru că doar Singurătatea stă şi face aşa, cum vrea, de capul şi de sufletul ei. Doar astă soră a Frumuseţii…
Pagina 104 din 115