Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (IV)

Scris de Marți, 18 Februarie 2014
Sigur că da! Exact aşa glăsuieşte domnul terapeut specializat în scoateri la liman din ghearele suferinţei şi ale pericolului iminent! Aşa clamează expertul în deochi şi-n a/plecare, Petrache Neculai: "Te rog să nu-mi mai zâmbeşti, că-s însurat!"... Urechilor femeii salvate nu le vine să creadă că este refuzat, că este…

Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (III)

Scris de Luni, 17 Februarie 2014
Proaspătul mire Neculai îmi povesteşte cu lux de amănunte despre toată introducerea, despre tot cuprinsul şi despre tot sfârşitul fericit al acestei incredibile operaţiuni de salvare. Practic, manevrele specifice în astfel de situaţii-limită nu-s complicate, nu-s multe... însă cer implicare sufletească şi fizică fără rezerve, cer prezenţă de spirit şi…

Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (II)

Scris de Sâmbătă, 15 Februarie 2014
De curând, teribilul Don Petrache s-a "încurcat"... fără şmecherii civile şi bisericeşti, fără lacrimi şi fanfară, fără balamuc şi dezmăţ ca-n poezia lui George Coşbuc... aia cu Zamfira, dacă aţi uitat. Ce vrea, oare, să însemne "încurcat"? În traducere liberă, directă, de familie, însemnează că titularul cestor observaţii nu s-a…

Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (I)

Scris de Vineri, 14 Februarie 2014
Omul din titlu-i dat "în 3 virgulă 14" şi-n "pisica Penelopei"... (cum zicea poetul Nichita Stănescu, supranumit "îngerul cu o carte în mâini", sau "antrenorul de îngeri", sau "uzina de metafore", sau "vulturul cu aripi pe dinăuntru")... Sigur că da!... când e vorba de Poezie, poetul care ne-a dat şi…

Vânăt de frig şi sătul de covrigi (VI)

Scris de Joi, 13 Februarie 2014
Iată, mă aflu (iarăşi) Mâine... un (fel) de Azi aşteptat întotdeauna! Sigur, sunt Mâine... însă mai târziu cu zece ani, exact în colţul drept, pe care-l realizează aia Paralelă şi aia Perpendiculară când "dau una-n alta, ca proastele", vorba poetului Mircea Dinescu. Femeia mea cerşetoare nu mai stă cu mâna…

Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (V)

Scris de Miercuri, 12 Februarie 2014
Da... sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da... sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a…

Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (IV)

Scris de Marți, 11 Februarie 2014
Da... aşa am visat-o pe femeia tristă, aşa l-am visat pe copilul vesel... aşa am visat că cerşesc o gogoaşă, două gogoşi!... Şi aşa de mult aş fi dorit să nu mă trezesc, să nu mă trezească imbecilii de la etajul acela... şi să rămân aşa, în colţul şi-n unghiul…

Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (III)

Scris de Luni, 10 Februarie 2014
Da, cu palmele întinse spre Mâine...aşa stau şi cerşesc în unghiul drept, care se face când strada Paralelă dă-n cea Perpendiculară dacă vii din cealaltă Parte, şi pentru că mâine-i ziua Promisiunii!...Fiindcă deja-i Mâine şi, iată, exact din cealaltă Parte vine femeia tristă cu copilul vesel...şi parcă nu mai sunt…

Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (II)

Scris de Sâmbătă, 08 Februarie 2014
Şi, toată ziua, după monologul copleşitor al femeii cu plod vesel, râsul cestui prunc mă urmăreşte, mă haşurează, mă perforează, nu mă lasă nici măcar o clipă să-mi văd şi de celelalte trebuinţe la fel de banale sau la fel de importante. Spre fundul serii, când lumina se îngână cu…

Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (I)

Scris de Vineri, 07 Februarie 2014
Exact pe colţul drept, în care strada (aceasta) Paralelă se întâlneşte cu strada (aceea) Perpendiculară...(adică pe marginea gardului plumburiu, dar şi pe marginea lumii cătrănite şi indiferente)...o mamă tristă...(chiar foarte tristă)...şi un copil vesel...(chiar foarte vesel)...aşteaptă atenţia şi mila trecătorilor grăbiţi...(chiar foarte grăbiţi)...de la vorbă la faptă. Mă apropii de…

Cei Trei Ierarhi - la Hotelul Vega

Scris de Joi, 06 Februarie 2014
Joi, 30 Ianuarie, la orele dimineţii, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au dat jos din Alcătuirea bisericească/duhovnicească, şi-au pus caru-n omătul mormane şi au plecat să colinde oraşul cu tei loviţi de securi şi fierăstraie hulpave. Astfel, după cum frumos mărturiseşte doamna Tincuţa Boza, în această zi de smerenie şi ascultare,…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (IX)

Scris de Miercuri, 05 Februarie 2014
Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine...şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VIII)

Scris de Marți, 04 Februarie 2014
Sigur că da!...Iată, încă puţin, şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VII)

Scris de Luni, 03 Februarie 2014
Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VI)

Scris de Sâmbătă, 01 Februarie 2014
Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (V)

Scris de Vineri, 31 Ianuarie 2014
Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (IV)

Scris de Joi, 30 Ianuarie 2014
Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (III)

Scris de Miercuri, 29 Ianuarie 2014
Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei mai copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (II)

Scris de Marți, 28 Ianuarie 2014
Cum scriu în ziarul de ieri, Costel al ţaţei Maria stă rezemat de-un plop cultivat de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani.…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (I)

Scris de Luni, 27 Ianuarie 2014
Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în clipa când soarele începe să se suie dinspre Rădeşti spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)...iau vaca (în versuri şi în proză)...iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)...zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la…

Zece porunci şi unsprezece copii

Scris de Sâmbătă, 25 Ianuarie 2014
De multe ori, mai ales la modul neaşteptat, o oprire într-un loc ştiut, dar prin care nu mi-au călcat picioarele niciodată, însemnează mai mult decât o plecare spre cutare sau cutare paradis. Înseamnă şansa şi posibilitatea de a cerceta căprioara din interiorul căprioarei. Înseamnă posibilitatea de a urmări libelule călare…

O broască râioasă şi o lebădă neagră (II)

Scris de Vineri, 24 Ianuarie 2014
Isprăvile broaştei râioase şi ale broscoilor aflaţi în/supt controlul şi supt bagheta distinsei bulbucate, isprăvi arhicunoscute în cetate şi care vor costa foarte mult în viitorul imediat al habitaclului distrus metodic de către incompetenţi, nu se opresc şi nu au început aici. Cine-i vrea să se convingă ce-l aşteaptă în…

O broască râioasă şi o lebădă neagră (I)

Scris de Joi, 23 Ianuarie 2014
De foarte multă vreme, o broască râioasă umblă/sare prin urbe, orăcăie-n sus şi-n jos, la deal şi la vale, persuasiv şi direct proporţional cu interesele care o conduc pe abscisa şi pe ordonata cestui oraş doldora de negustori cumpliţi, cum ar zice un Barbu Nemţeanu trimis în timp să vadă…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (VI)

Scris de Miercuri, 22 Ianuarie 2014
Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos…
Pagina 106 din 125