Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (VI)

Scris de Vineri, 22 Februarie 2013
Dar n-a fost, n-a fost aşa!...cum zice Antrenorul de îngeri, poetul NHS... Visu-i vis, chiar dacă-i frumos şi corespunde aşteptărilor mele de cicisbei ne/hotărât. Dar nu-i nimic, pândesc niţel pe stradă, la vale şi la deal, îmi adaug vreo câteva iluzii în arsenal...şi, dacă nu te văd venind, merg să…

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (V)

Scris de Joi, 21 Februarie 2013
Şi, cum îţi spuneam în ziarul de ieri, după ce era să strivesc mâţa lui nea Ion, fiindcă mergeam visându-te către gardul de admiraţiune şi supliciu, după ce i-am tras un şut năprasnic şi nimicitor...(au trecut, de atunci, patruzeci de ani, dar mâţa nu a mai ajuns pe pământ)...mă aşez…

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (IV)

Scris de Miercuri, 20 Februarie 2013
Şi dă-i, şi luptă...(vorba lui Caragiale)...şi scrie, şi iar scrie...(cu un vraf de cărţi alături, din care iau câte un citat deştept, care mi se pare că va frânge inima splendorii de peste drum)...şi iată ce a ieşit: "Încă de la începutul acestor umile şi netrebnice rânduri, vreau să-mi permiţi…

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (III)

Scris de Marți, 19 Februarie 2013
Coala pe care vreau să-i scriu domnişoarei inginere e lungă şi lată cât crucea nebunului. Are suprafaţa mai mare decât masa pe care o aşez. Călimara cu cerneală neagră nici nu are loc. O ţin pe scaun. Nu scriu cu stiloul, ci folosesc un condei vechi, găsit printre pătlăgele, în…

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (II)

Scris de Luni, 18 Februarie 2013
Inima mea o urmăreşte până dă colţul spre stânga, la vale, în strada Columb. Mă mai holbez puţin prin gard, numai cu un ochi, alternativ, fiindcă distanţa dintre scânduri nu-i pentru amândoi, deodată. Inima se întoarce ostenită şi inutilă. O aşez la locul ei, o dau mai încet, o rog…

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (I)

Scris de Sâmbătă, 16 Februarie 2013
Stau cu chirie într-o casă lungă, pe strada Spătarului 23. Stau în camera din fund, că n-am faţă să ocup o cameră (mai) din faţă. De fapt, în odaia asta stau numai când citesc, ori când scriu, ori când dorm. Nu stau în odaie când am musafiri, fiindcă n-am musafiri.…

Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (V)

Scris de Vineri, 15 Februarie 2013
Sigur că da! nu mai vine mama să mă scoată din dilemă! nici libelula nu mai apare! cred că primăvara are întârziere! cred că sărmana lepidopteră s-o fi săturat de hazul meu mioritic şi s-o fi dus cu altă primăvară, s-o fi dus unde nu sunt atâtea dileme, atâţia filozofi…

Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (IV)

Scris de Joi, 14 Februarie 2013
Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit…

Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (III)

Scris de Miercuri, 13 Februarie 2013
Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi foloseşte această frământare, şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu…

Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (II)

Scris de Marți, 12 Februarie 2013
Sunt sau nu sunt!... (aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)... Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care…

Nu-mă-uita pe cărarea dintre două fire de grâu (I)

Scris de Luni, 11 Februarie 2013
Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi…

Andrada (sau cărarea poeziei către însăşi)

Scris de Sâmbătă, 09 Februarie 2013
Sunt onorat să scriu despre Andrada! mai mult, sunt chiar obligat să scriu despre Andrada!...Onorat, pentru că omenimea de vârsta sa (şi nu numai) este ocupată de "games" şi "night club"...însă ea umblă cu sufletul plin de întrebări (dar şi cu mintea plină de răspunsuri) prin raiurile şi prin iadurile…

Descântecul Marelui Amurg (V)

Scris de Vineri, 08 Februarie 2013
Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi,…

Descântecul Marelui Amurg (IV)

Scris de Joi, 07 Februarie 2013
În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea şi indiferenţa!…

Descântecul Marelui Amurg (III)

Scris de Miercuri, 06 Februarie 2013
Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i…

Descântecul Marelui Amurg (II)

Scris de Marți, 05 Februarie 2013
Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!...Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în faţa…

Descântecul Marelui Amurg (I)

Scris de Luni, 04 Februarie 2013
O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături?…

Pe aici a trecut cefalopodul Shakespeare cu frumoasa Lady Dy (II)

Scris de Sâmbătă, 02 Februarie 2013
Sigur că da! fiecare grup se opreşte în jurul pianului şi chiar aude: "cu ochii mei de patru iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../troia mă-nvaţă astăzi cum-se-cade/ să nu ucid sonata nimănui!"... Şi chiar aude, pentru că pianul cântă! pentru că la pian cântă cine vrea dintre trecători! cine…

Pe aici a trecut cefalopodul Shakespeare cu frumoasa Lady Dy (I)

Scris de Vineri, 01 Februarie 2013
Sunt în Londra. Nu contează secunda, minutul, ora, ziua, săptămâna, luna, anul... Aceste componente/dimensiuni ale timpului, inclusiv timpul, sunt nişte convenţii mizerabile şi fatale. Şi care privesc, zice-se, rolul şi rostul Universului pe Pământ şi al Pământului în Univers. Mă rog, aşa o fi, nu mă pot pune de-a doua…

Mai am puţin şi încep să ajung

Scris de Joi, 31 Ianuarie 2013
Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut…

Cred că începe cealaltă Aşteptare

Scris de Miercuri, 30 Ianuarie 2013
Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i…

Două feluri de mâncare

Scris de Marți, 29 Ianuarie 2013
Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal!…

Ciomege colosale şi gânduri fericite

Scris de Luni, 28 Ianuarie 2013
Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat…

Să tot stai pe ţâra asta de eternitate

Scris de Sâmbătă, 26 Ianuarie 2013
Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm!…
Pagina 106 din 115