Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (IV)

Scris de Luni, 01 Aprilie 2013
E sâmbătă şi sfârşit de toamnă. E splendid. Nici cald, nici frig. Peste tot, prin copaci, numai aur şi aramă. Şi multă foială în jurul meu. Şi nanul, şi nanele, şi de-ai noştri, şi de-ai lor, şi vecine. Şi câte-un ţânc mai răsărit, şi câte-o ţâncă mai curioasă, uitându-se prin…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (III)

Scris de Sâmbătă, 30 Martie 2013
Da, în sfârşit (?) sunt născut, sunt viu, trebuie să cred că sunt viu! şi am şaizeci de ani! şaizeci de ani, la naştere? da, sigur că da! după cum aud, unii au şaizeci de secunde, la moarte! şi, atunci, de ce nu-i normal să poţi avea şaizeci de ani…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (II)

Scris de Vineri, 29 Martie 2013
E ostenită mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Cei născuţi înaintea mea, Neculai şi Lucia, dorm de mult. Mama…

Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (I)

Scris de Joi, 28 Martie 2013
Sunt din ce în ce mai ostenit. Trebuie să mă culc devreme, din ce în ce mai devreme. Simt osteneala aceea unică şi ademenitoare, osteneală pe care numai Necunoscutul o poate alcătui. Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme şi să şi dorm, nu să stau aşa,…

Mândrie şi nemernicie cu orice preţ (II)

Scris de Miercuri, 27 Martie 2013
Cum spuneam, goana după aplauze şi după victorii mărunte, fuga după satisfacţii efemere şi după efecte banale au făcut din hoarda ucigaşilor de flori o breaslă care aduce profit uriaş artizanilor şi discipolilor săi. Pentru că (parol!) admirarea/contemplarea nu mai sunt suficiente să justifice sacrificii pe altarul iubirii. Acum, mai…

Mândrie şi nemernicie cu orice preţ (I)

Scris de Marți, 26 Martie 2013
Se zice că toată lumea iubeşte florile, dar eu nu cred. Nu cred, fiindcă în fiecare zi se demonstrează contrariul. În fiecare zi văd cum se înfăşoară şi cum se desfăşoară cel mai stupid comerţ de pe pământ: comerţul cu flori moarte. Cu flori ucise, adică. În fiecare secundă, undeva,…

Nesimţirea trebuie chemată să dea socoteală

Scris de Luni, 25 Martie 2013
În staţia de la Teatrul "Fani Tardini" câţiva călători se uită spre stânga, poate vin mai repede autobuzele de care au trebuinţă. Eu nu mă uit, fiindcă, astfel, nu pot scoate fiinţele şi lucrurile din mersul lor ne/firesc. În staţia asta locuieşte respectuos un stâlp de iluminat publicul. Acest stâlp…

Cuc printre vulturi şi naiv printre roţi de noroc

Scris de Sâmbătă, 23 Martie 2013
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita...însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul de…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (X)

Scris de Vineri, 22 Martie 2013
Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrisă de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (IX)

Scris de Joi, 21 Martie 2013
Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public,…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (VIII)

Scris de Miercuri, 20 Martie 2013
Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (VII)

Scris de Marți, 19 Martie 2013
Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (VI)

Scris de Luni, 18 Martie 2013
Mai cu junghi, mai cu tuşit, mai de voie, mai de nevoie, Gică opreşte instalaţia de cântat. După figuri, nu-mi vine să cred că prea au chef şi poftă de ascultat poezii, dar nici eu nu mă las intimidat de feţele lor acre şi dure, departe de oximoron. Îmi dreg…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (V)

Scris de Sâmbătă, 16 Martie 2013
Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei,…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (IV)

Scris de Vineri, 15 Martie 2013
Cu minele plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (III)

Scris de Joi, 14 Martie 2013
Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian,…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (II)

Scris de Miercuri, 13 Martie 2013
Sigur că da! îmi sfârâie ochii şi călcâiele după Florica din colţ! din colţul de jos al străzii Spătarului, exact unde asta dă-n Columb, casa din stânga! sunt lulea după ea, cum se zice! o iubesc romantic! o ador tare! gândul la ea m-a făcut să arăt ca un ţâr!…

Avatarurile naivităţii şi Florica din colţ (I)

Scris de Marți, 12 Martie 2013
Sunt chiriaş în casa de pe strada Spătarului 23. Tanti Maria (spălătoreasă harnică la nu ştiu ce fabrică de scos apa din urechi) şi nea Ion (tinichigiu notoriu la nu ştiu ce uzină de băgat apa în urechi) sunt proprietarii odăii în care stau. În odaia asta am un pat…

Balada poetului scriind cu stânga sub alun (II)

Scris de Luni, 11 Martie 2013
Iată-l, vine! în sfârşit, vine! e tânăr, are treizeci şi doi de ani, deşi a plecat (a dispărut) în urmă cu mai mult de cinci secole şi jumătate! vine pe jos, că n-are cal! calul său este expus în galantare, la discreţia lăcomiei celor care vând! care vând totul, începând…

Balada poetului scriind cu stânga sub alun (I)

Scris de Sâmbătă, 09 Martie 2013
Nici nu ştiu cum să mă adresez ţie: domnule bătrân? ori bătrânule domn? Însă sper şi te rog să nu te superi dacă îţi spun simplu: bătrâne!... Aşadar, acestea fiind puse la punct, mă grăbesc să-ţi scriu despre evenimentul ce urmează să se petreacă mâine, în spaţiul şi în timpul…

Omul inteligent şi apucăturile sale barbare (III)

Scris de Vineri, 08 Martie 2013
Ce, sunt obligat să-mi îngrădesc domeniul? Ce, îmi poate impune cineva să iau măsuri pacifice împotriva câinilor abandonaţi la marginea satului, câini care, iată, îmi invadează şi-mi cutreieră grădina şi ograda, n-au nici o frică, umblă în haită şi caută mâncare, cu orice preţ?! Nu sunt obligat, nu-mi fac nici…

Omul inteligent şi apucăturile sale barbare (II)

Scris de Joi, 07 Martie 2013
Mai înainte de povestea cu pisicile din ziarul de ieri, alţi deştepţi de vază (din Brăila, de data aceasta) pun mână de la mână, ură de la ură, ciomag de la ciomag...şi prind câteva hectare de câini din oraşul lor faimos prin Fănuş Neagu şi prin cuţitarii săi, şi-i urcă…

Omul inteligent şi apucăturile sale barbare (I)

Scris de Miercuri, 06 Martie 2013
Sunt trei pisici. Două, una albă cu pete negre şi una neagră cu pete albe, stau în podul bucătăriei. A treia, roşcată cu gri, locuieşte în grădină. Cele din pod sunt sperioase şi timide, se ascund de cea din grădină, care-i mai rea şi-şi plimbă aerul de regină peste suflarea…

O viaţă de statuie în mişcare (IV)

Scris de Marți, 05 Martie 2013
Doar patru cuvinte. După atâtea dimineţi de pândă şi mirare şi admirare şi sfială şi chiar frică, doar patru cuvinte îmi spune această halucinantă femeie în rochie neagră, tocită de sprijinirea vioarei pe umărul stâng, Şi după atâta aşteptare şi căutare şi nădejde, consider că meritam să-mi spună mai multe…
Pagina 105 din 115