Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Şi văd sub tei cum stă fără oprire (I)

Scris de Sâmbătă, 04 Octombrie 2014
A fost odată...exact când mă pregătesc (la şcoală şi-n casa natală) să scriu despre ce a fost odată. Mă pregătesc încet, dar mereu. Pregătirea-i simplă. Trebuie doar să am ochi buni şi minte sănătoasă. Şi am, slavă Domnului! Ochii sunt buni. Chiar foarte buni, mă pot lăuda. N-au cum să…

Vino măcar până la poarta sufletului meu! (III)

Scris de Vineri, 03 Octombrie 2014
Da...de atunci, toate curcubeele sunt multicolore. Nici unul nu mai vrea să fie alb-negru. Şi eu, eu ce mai colorez, dacă vin toate de-a gata, frumoase, numai bune de văzut, de socotit, de minunat? Şi cum o mai văd pe fata în rochie de stambă, dacă nu mai avem ce…

Vino măcar până la poarta sufletului meu! (II)

Scris de Joi, 02 Octombrie 2014
Cu tot ce-mi spune şi cu tot ce-mi porunceşte în ziarul de ieri, mama are dreptate. Chiar dacă nu ştie (deocamdată) câteva amănunte esenţiale din realul/imaginarul meu dat în clocot, nevasta lui tata consideră că trebuie să mă pună la punct, să mă ţină şi cu picioarele pe lut, nu…

Vino măcar până la poarta sufletului meu! (I)

Scris de Miercuri, 01 Octombrie 2014
Din câte-mi şopteşte şi-mi arată geografia planetară terestră, Mediterană-i mare pe mijlocul pământului şi locuieşte-nspre sudul teiului în care stai şi cauţi cu privirea către răsărit. Din câte ştiu de la tine, Ea dinspre această mare trebuie să vină, dinspre Roma, nu dinspre dealurile Ciutei, da?! Şi dacă-i aşa, ce…

Tarele şi moalele statului de strâmb

Scris de Marți, 30 Septembrie 2014
Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are…

De ce urli, cadrule?

Scris de Luni, 29 Septembrie 2014
Harababura dezlănţuită în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum. De fapt, cei care propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuarea panaramei din bomba numită "Atlantic", unde, ieri,…

Amintire cu Aia din primăvară până-n toamnă

Scris de Sâmbătă, 27 Septembrie 2014
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…

Suleyman şi concentrarea educaţiei cotidiene

Scris de Vineri, 26 Septembrie 2014
Circul pe strada Frunzei strivite, pe trotuarul drept, cu nordul în spinare. După ce că-i îngust, acest trotuar docil mai are şi pistă de biciclete. După ce că are pistă de biciclete, mai are şi fecale canine, şi muci de puşlama, şi scuipat de lepădătură, şi ambalaje zvârlite de netrebnici.…

Observaţia şi dezamăgirea vânzătorului de sicrie

Scris de Joi, 25 Septembrie 2014
Cum ziceam în ziarul de alaltăieri, mă duc (sâmbătă) să văd cine şi de ce se ocupă cu Apocalipsul de la Palatul Sporturilor, să văd cine maltratează bolnavii Spitalului Judeţean cu atâta nesimţire şi decibelime, mai ales că în Consiliul Local avem şi un medic răspunzător de sănătatea sărmanilor ajunşi…

Gata, nu mă mai pun cu blondele!

Scris de Miercuri, 24 Septembrie 2014
Ieri, la ora opt şi treizeci de minute fix, n-am încotro (n-am ce face) şi mă sui în autobuzul care serveşte traseul 9, din staţia aflată în faţă rău famatul fost "Atlantic", unde se dezbrăcau şi (poate) se mai dezbracă şi acum nişte blonde unsuroase şi deştepte, acidulate şi libelule,…

Semnul arhicunoscut al imbecilului contemporan

Scris de Marți, 23 Septembrie 2014
El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de…

Din care am vrut să beau şi să intru în păcat

Scris de Luni, 22 Septembrie 2014
Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în…

Nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator

Scris de Sâmbătă, 20 Septembrie 2014
Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă (zilnic) un…

Orto/ceartă despre păsări în faţa lui Dumnezeu

Scris de Vineri, 19 Septembrie 2014
Sigur că da...aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire, cu forţa!/ a vrut, samavolnic, să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!" Sigur că da...n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte…

Cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni

Scris de Joi, 18 Septembrie 2014
N-am putut să nu dialoghez imaginar cu cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Chiar reciteam "Întâlnirea din pământuri" şi chiar mă încerca un soi ciudat de nostalgie moromeţiană, un fel de dor pentru sat: satul lui Marin Preda, satul lui Ioanid Romanescu, satul lui Ion Avram, satul multora…

Încet, mult mai încet decât încetarea

Scris de Miercuri, 17 Septembrie 2014
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"...apoi, din ce în…

Chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă

Scris de Marți, 16 Septembrie 2014
Cu atâta intensitate pot pentru ca să mă gândesc la tine şi cu atât de mult zor şi dor pot pentru ca să vreau să vină iarna, încât chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă. Te văd venind dinspre "nordul obiectelor" (cum zice poetul Ioanid Romanescu)...dinspre…

Mârlanul din bloc şi târtanul din parcare

Scris de Luni, 15 Septembrie 2014
Cică în urmă cu nu ştiu câte zile şi nopţi, ca să fie toată lumea sătulă şi să fie copiii cu burţile goale (cum zice un distins învăţător când subliniază o acţiune/activitate sortită eşecului) Poliţia locală a făcut niscaiva raiduri şi intervenţii şi cercetări şi investigaţii şi iscodiri pentru stoparea/prevenirea…

Am un prieten care nu are nici un prieten (bătaie în bibliotecă)

Scris de Sâmbătă, 13 Septembrie 2014
Aseară, prietenul meu se duce la mine să-mi mărturisească ceva. Aseară, mă duc la prietenul meu să-i mărturisesc ceva. Ne întâlnim la jumătatea drumului dintre el şi eu, ori dintre eu şi el, ne salutăm respectuos şi încet. El dă să-mi spună ce are să-mi spună. Eu dau să-i spun…

S-a copt grâul şi am făcut o droaie de turte

Scris de Vineri, 12 Septembrie 2014
E dimineaţă. E aproape dimineaţă. E cam dimineaţă fără un sfert. E curat şi frumos. E mai mult decât curat şi frumos. E curat şi-un sfert. E frumos şi-un sfert. E mai mult decât atâta. E atâta şi-un sfert. E atâta şi jumate. E atâta şi trei sferturi. E atâta…

Lacrima-i singurul cuvânt care nu se plânge

Scris de Joi, 11 Septembrie 2014
De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!"…

Lasă ploaia şi zăpada în pace!

Scris de Miercuri, 10 Septembrie 2014
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…

Lacrima poetului, scarabeul Unu şi ora exactă

Scris de Marți, 09 Septembrie 2014
Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu…

Un adevăr incredibil: cu viaţa pe moarte călcând! (II)

Scris de Luni, 08 Septembrie 2014
Ieri ziceam că domnul Aurelian Cruceanu, Regele LIR al ultimelor mele cinci cărţi, îşi parchează automobilul sub nucii din faţa porţii. Foarte bine. Încuie portierele, priveşte în sine, priveşte în depărtarea apropiată... ca şi cum ceva straniu se întâmplă, ca şi cum ceva nu-i în ordinea zilnică. Dar nu despre…
Pagina 105 din 130