Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Decembrie 2012
A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit…
O moară de apă şi o moară de vânt (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Decembrie 2012
Cum spuneam, Neculai Petrache, mecanic de cultură şi artă pe strada Frunzei, se însoară. Casă are, copii are, câini are, drujbe are, prieteni are, suflet are cât cuprinde...Numai nevastă n-are...şi numai duşmani nu (prea) are, dar sigur îşi face rost după nunta care se anunţă a fi una de tip…
O moară de apă şi o moară de vânt (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 Noiembrie 2012
Cică se însoară mecanicul Neculai. Cică se însoară de tot. Cu acte, nu aşa, de sanchi. Cică vrea şi el să intre în rândul oamenilor serioşi, nu cum erau armatele neregulate ale Moldovei din vremea lui domnul Fani cel Mare şi Sfânt. Şi mai cică, la recomandarea înaltului stolnic amic…
Şi mama, şi tata, şi simfonia răscolitoare a pâinii!
Scris de Ion Zimbru Joi, 29 Noiembrie 2012
În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi…
Scrisoarea doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul B
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 Noiembrie 2012
Chiar urgent, vreau să aflu de ce nu-mi răspunzi la scrisoarea mea despre bătrânul Santiago, pescarul lui Hemingway! să nu-mi spui că duci lipsă de timp! să nu te plângi că n-ai vreme să-mi scrii două rânduri şi să-mi arăţi, astfel, dacă-ţi place să crezi sau dacă chiar crezi că…
Scrisoarea doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul A
Scris de Ion Zimbru Marți, 27 Noiembrie 2012
Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii…
Oleacă de prispă, oleacă de şotron şi oleacă de zmeu
Scris de Ion Zimbru Luni, 26 Noiembrie 2012
De multe ori, o oprire într-un loc ştiut, dar prin care nu mi-au călcat picioarele niciodată, înseamnă şansa şi posibilitatea de a cerceta căprioara din interiorul căprioarei. Înseamnă posibilitatea de a urmări libelule călare pe calul popii, de a urmări calul popii călare pe libelule. Dar, cel mai mult şi…
Străsalcia de la străfântâna străbunicului meu
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 24 Noiembrie 2012
Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi…
Nişte târtani în Olanda (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 23 Noiembrie 2012
Nici nu se putea altfel. Târtanii din rubrica de ieri, care au împuţit (cu prezenţa şi cu manelele şi cu grătarele) un oraş întreg din Olanda, nu au făcut mulţi purici în ţara cu lalele. De-abia au aşteptat, sărmanii de ei, să se întoarcă în Galaţi şi să pună... de-un…
Nişte târtani în Olanda (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 22 Noiembrie 2012
Foarte mulţi români se duc să muncească (pe) pământuri străine. Unii şi-au dezvoltat firme prospere, muncesc din zori până-n seară, târziu. Muncesc şi în vreme de noapte, dacă este nevoie de priceperea lor în nu ştiu care domeniu. Alţii, care or fi crezut că patriile europene sunt făcătoare de minuni,…
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 21 Noiembrie 2012
Aproape de poartă, aud viţa de vie trosnind în soba de afară. O zăresc pe bunica mestecând mămăliga. Ce mămăligă din păpuşoi albi! Îţi vine s-o mănânci goală, nu alta! Laptele-i stat din fiert. Ce lapte bun face vaca păscută de mine! Îţi vine să-l bei gol, nu jucărie! Sar…
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 20 Noiembrie 2012
Sigur că da! mă văd în lacrimile boilor! pentru că, nu-i aşa, şi boii plâng, din când în când, nu?... (şi, gândindu-se la cât de mari şi blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: "auzi cum plânge boul acela?!")... Sigur că da! mă văd…
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 19 Noiembrie 2012
Trei fete şi un băiat prăşesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prăşeşte mai încet şi mai stângaci, că-i mărunţel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală şi muştruluială, iau pasul şi lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă…
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 17 Noiembrie 2012
Nu plouă. E dimineaţă. Foarte dimineaţă. Cum se ştie şi cum se zice, sătenii se trezesc cu noaptea în cap. Că-i vremea prăşitului. Şi nu-i timp de zăbavă. Nu-i timp de pierdut la somn şi la taclale. Sapele sunt bătute de cu seara. Ce înseamnă sapă bătută? Simplu: se pune…
Mărturisirile blândului Vasile şi pântecele roditor al sopranei de lemn
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Noiembrie 2012
Casa mea stă pe coama lină a unui deal din Broscăuţi. Stă (de) mult şi bine. Şi mă aşteaptă. Casa mă aşteaptă des, dar eu mă duc rar. Vreau să mărturisesc: eu m-am îndepărtat de casă, iar ea a rămas acolo, pe plaiuri botoşănene, parcă a tuturor, parcă a nimănui.…
O voce în rochie de stambă decolorată de soare
Scris de Ion Zimbru Joi, 15 Noiembrie 2012
Pe prispă sau în ogradă, dimineaţa. Sau în grădină. Sau pe vale. Sau pe deal. Oricând. Cu vocea spre zori, spre răsărit. Spre facerea boabelor de rouă. Spre în/cântecul şi des/cântecul mirărilor cu pene. Spre mirarea acestora toate. Şi în fiecare zi. Poate o aude şi o vede cineva. Poate…
Un descălecător de curăţenie şi frumuseţe
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Noiembrie 2012
Nu ştie exact când, însă crede că se apropie. Îi simte răsuflarea pe dealul din stânga şi pe valea din dreapta. Poate să pună rămăşag şi să jure că-i vede conturul prin rochia subţire, venind dinspre nord sau dinspre sud, venind de dincolo ori de dincoace. Mă uit la el.…
Tatăl copiilor mamei şi treisprezece cuvinte pe care nu pot să le uit
Scris de Ion Zimbru Marți, 13 Noiembrie 2012
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…
Şi tare nu mă mai pot vindeca de această iubire!
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Noiembrie 2012
Mă îndrăgostesc de ea. Nebuneşte mă îndrăgostesc. Romantic mă îndrăgostesc. Fără să-mi dau seama că poate fi aiurea. Fără să văd pustiul din spatele acestei idile fulgerătoare. Chiar fără să-mi pese că am să am de suferit. Pentru că nu oricine şi nu oricând este în stare să-şi toarne în…
Scrisoarea domnului V, care o iubeşte foarte mult pe doamna M (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 10 Noiembrie 2012
Şi uite-aşa stă vioara în bucătărie, uitată de toţi ai casei, căutată de praf şi pulbere, de indiferenţă şi ignoranţă, de tristeţe şi însingurare! şi uite-aşa, ca şi cum în bucătărie îl aşteaptă un viitor foarte luminos, domnul V se apropie, atunci, de tăcerea vioarei stătătoare în penumbra singurătăţii! şi…
Scrisoarea domnului V, care o iubeşte foarte mult pe doamna M (I)1
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 Noiembrie 2012
Un lemn care ştie să cânte cu un om care învaţă să cânte pentru că-i dăruit să cânte într-o lume care, iată, nu mai vrea şi/ori nu mai poate să cânte, trebuie pus/aşezat la loc de onoare şi de taină, adică în auzul şi în văzul acestei lumi derutate de…
Pentru un pumn de ceapă
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 Noiembrie 2012
Filmul omonim a făcut valuri enorme şi mare succes de casă în epocă. Construite în stil parodistic, evenimentele din această peliculă încercau să rezolve ne/golurile societăţii umane, prin cascade de râs natural/forţat (uneori) desigur. Dacă personajele din acest film se întreceau pe însele în orice situaţie creată ori întâmplătoare, personajul…
Un lacăt, o cheie şi o toacă de seară
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 Noiembrie 2012
Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care... În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp.…
Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna T (cealaltă, nu aceasta)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Noiembrie 2012
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"... apoi, din ce…
