Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da, încet-încet, hainele groase şi multe şi calde o ajută pe mama Măriuca să-şi revină. Se uită la fiecare om, la fiecare ţăran care a sărit cu ajutor. La fiecare figură de om sănătos şi grijuliu, serios şi blând. Şi parcă nu-i vine să creadă că a scăpat cu viaţă…

Sigur că da! învăţ mai departe de şcoala generală/elementară, dar şi mai departe de casă!...(fiindcă, parafrazând Ecleziastul..."dacă învăţătură nu e, nimic nu e!)...Nu-mi place depărtarea de părinţi, de satul natal şi de   hudiţele misterioase ale copilăriei, de multele şi ademenitoarele cişmele şi fântâni. Multe nu-mi convin aici, în Galaţi, dar…

Am patru ani. Chiar astăzi. Chiar astăzi, la ora aceea (!), încep să am cinci ani. Nu-s printre cei "bănuiţi/acuzaţi" de sagacitate. Nu-s nici în urmă. Şi nu-s nici adepta mântuielii, superfluului, prolixului, lenei, circumstanţelor atenuante sau agravante. Sunt, adică, un copil prea repede dat cu capul de susul nivelului…

Sigur că da! nu-i nimic!...şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi…

A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată…

Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi-Bârlad, cea mai proastă şi urâtă şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi,…

Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! Dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi…

Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa magazinului "Iustina", patronat de simpaticul Nicolae Cristea, şi prin faţa papetăriei sfinţite…

Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată…

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care…

Demult, sora mea, Dimineaţa, a trecut de amiază. A trecut fără să spună cuiva, fără să se laude, fără să ceară plată sau răsplată pentru această izbândă. A trecut de amiază, dar nu-şi numără dimineţile niciodată. Şi numai eu pot să-i spun, dacă vreau, cât de mult şi cum îmi…

Tocmai atunci... stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea…