Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (VI)

Scris de Vineri, 25 Octombrie 2013
"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea măsii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Calomfir. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca…

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (V)

Scris de Joi, 24 Octombrie 2013
"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? La sfârşitul săptămânii trecute, când mă pregăteam să vă…

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (IV)

Scris de Miercuri, 23 Octombrie 2013
"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative...şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să…

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (III)

Scris de Marți, 22 Octombrie 2013
Scrisorile/petiţiile lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir sunt multe. Şi toate, absolut toate, au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de iubire!"...(bineînţeles, această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt funcţionar cu aere de…

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (II)

Scris de Luni, 21 Octombrie 2013
Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion. Şi nu s-a mai întors.…

Scrisoarea lui Vasile Iubire către pârcălabul Calomfir (I)

Scris de Sâmbătă, 19 Octombrie 2013
Domnul Vasile Iubire locuieşte în Ţiglina 17. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de la ceas. Ceas nu are. Dacă vrea…

Trafic de aur şi splendoare de ţigancă (III)

Scris de Vineri, 18 Octombrie 2013
Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc, n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…

Trafic de aur şi splendoare de ţigancă (II)

Scris de Joi, 17 Octombrie 2013
Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…

Trafic de aur şi splendoare de ţigancă (I)

Scris de Miercuri, 16 Octombrie 2013
Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-un bar aflat (şi acuma) foarte aproape de gară... Sigur să da! stau la…

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (V)

Scris de Marți, 15 Octombrie 2013
„Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna…şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din şale,…

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (IV)

Scris de Luni, 14 Octombrie 2013
Nea Ion îşi ia un bob zăbavă şi cată cu ochii spre răsărit. Oare de ce nu se uită spre Apus, dacă Răsăritul i-a sfărâmat tinereţea şi toate rezervele de viitor? Îmi vine să cred că nea Ion Manole priveşte „altfel” (cu alţi ochi şi în alte dimensiuni) locul supliciului…

Ea este unde nu mai este, eu sunt unde nu mai sunt

Scris de Sâmbătă, 12 Octombrie 2013
Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De…

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (III)

Scris de Vineri, 11 Octombrie 2013
Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Cât timp a "stat" el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că fiinţa nu poate…

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (II)

Scris de Joi, 10 Octombrie 2013
Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nici o şansă de scăpare din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în umbră? Cui să te plângi când alde Alioşa…

Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I)

Scris de Miercuri, 09 Octombrie 2013
Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi…

Brighidele cu extaz şi scorţofele cu smântână (II)

Scris de Marți, 08 Octombrie 2013
Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care strică fluturi cu lopata, sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, ademeneşte şi terorizează irisuri de păpădie...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole (cum zice românul…

Brighidele cu extaz şi scorţofele cu smântână (I)

Scris de Luni, 07 Octombrie 2013
Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie. Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare…

O arie pentru inima pădurii din sudul Moldovei de nord (II)

Scris de Sâmbătă, 05 Octombrie 2013
Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în…

O arie pentru inima pădurii din sudul Moldovei de nord (I)

Scris de Vineri, 04 Octombrie 2013
Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…

Lucrare de control la sapă şi carte, la aproape şi departe

Scris de Joi, 03 Octombrie 2013
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât…

Horo/scopul scuză mijloacele artistice şi figurile de stil

Scris de Miercuri, 02 Octombrie 2013
M-a "uscat" ploaia asta. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e...Nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de cauze…

Am venit să-ţi spun că am să vin mai devreme (II)

Scris de Marți, 01 Octombrie 2013
Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!... Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te…

Am venit să-ţi spun că am să vin mai devreme (I)

Scris de Luni, 30 Septembrie 2013
Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el,…

Eu, când nu vreau să nu mănânc pere, mănânc mere

Scris de Sâmbătă, 28 Septembrie 2013
Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul…
Pagina 109 din 125