Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că da! Soarele-i pe ţinta amiezii! Umbra-i dreaptă pe nord! Cu câteva vorbe meşteşugite de alţii şi cu nişte convingătoare fuioare de tămâie, popa dă afară de pe maidan toţi demonii reali/imaginari! Apoi, cu glas de bariton, ia cuvântul şi-l dă domnului învăţător! Acesta-l primeşte fără mofturi şi fără…

Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, mulţi câte mulţi...sătenii răsar pe uliţe şi se adună pe maidanul cu trei fântâni din faţa casei lui Mihai Carp. Şi, ca să fie chiar ca-n poveştile uitate/pierdute ale copilăriei şi vremurilor de atunci, fiecare-şi ia şi căţel, şi purcel, şi…

Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sunt doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…

Sunt cu cititorul/prietenul meu, Romică Bălan, în Ţiglina I, la una mică, într-o cârciumă mică, la o masă mică, într-o ziuă mică, sub o steauă mică. La una mică şi cu fundul lat. Destul de mică, fiindcă una mare, fără fund, nu-i de nasul/buzunarul nostru. Într-o cârciumă mică, suficient de…

La optzeci şi cinci de ani, părinţii lui Herr Gernot nu stau pe dreapta, nu stau cu mâinile-n şolduri, nu scrutează pereţi cu din ăia verzi. Cot la cot cu fiul şi nepoţii şi angajaţii sezonieri, domnul Roth şi doamna Gerlinde trebăluiesc prin podgorie. Dacă-i întrebi de unde au atâta…

În fiecare an, de la începutul lunii Ianuarie până la sfârşitul lunii Martie, plec în Germania. Mai exact, în localitatea Vornstadt, un orăşel foarte curat, cu oameni civilizaţi, respectabili şi respectaţi. Nu plec la plimbare, ci la muncă. Fiindcă, printre alţii, nu-mi place să pierd timpul. Îmi place să-l folosesc.…

Iată, adolescenta/eleva cu brichetă (fetiţa lui Victor Cilincă) stă pe fotoliu, într-o odaie în care se zugrăveşte de cinci ani. Şomer şi beat, apare taică-său. Şi încep dialogul. Mai mult monologul Monei, că stâlpul familiei (al casei) abia se ţine pe patru labe. Despre principii se vorbeşte în această scenă…

Dacă "Fetiţa..." lui Hans Christian Andersen spune/reprezintă drama unei copiliţe care tânjeşte după căldură şi jucării, dar şi după tandreţea de care s-a bucurat numai când trăia bunică-sa, "Fetiţa..." lui Victor Cilincă evocă drama unei adolescente în căutarea timpului iremediabil pierdut. Fetiţa lui Andersen are chibrituri. Lumina acestora o ajută…

Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…

N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…

Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…

Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…