Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) deschid o carte - chiar aşa, la întâmplare -
aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,
le dau bineţe şi le dau la fiecare
tot ce aţi spus şi tot ce ştiţi şi tot ce vreţi (!)
(!) simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte -
până la sânge încă simt căldura lor -
întreb ce fac, dar nimeni-nimeni nu răspunde,
căci fiecare-i - ca şi mine - trecător (!)
(!) și dau la vaci, şi dau la cai, şi dau la câine,
iar ţie-ţi dau "la revedere" pe pământ -
astăzi a fost (şi ieri a fost) un fel de mâine,
o rânduială pe/trecută de curând (!)
(!) mă dor cărări - îmi intră cerul în picioare -
stau sfinx de geaba la fereastra unde am
văzut cuvinte - şi-am aprins o lumânare -
şi amândoi am scris acest poem pe geam (!)
