- * La trei luni de la adoptare, Legea uceniciei nu a creat la Galaţi nici măcar un loc de muncă! * Ambiguităţile din lege şi birocraţia îi pune pe fugă pe oamenii de afaceri * Angajatorii susţin că ajutorul de stat pentru instruirea ucenicilor nu compensează riscul lucrului cu novici * Soluţia oamenilor de afaceri: organizarea de parteneriate cu licee şi grupuri şcolare pentru instruirea ucenicilor *
Legea privind angajarea şi calificarea ucenicilor a fost aşteptată de oamenii de afaceri cu speranţa că, prin aplicarea ei, vor putea să compenseze golurile de pe piaţa muncii în ceea ce priveşte o serie de meserii. Teoretic, potrivit informaţiilor furnizate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Galaţi, legea permite formarea profesională a tinerilor cu vârstele cuprinse între 16 şi 25 ani, iar statul suportă o parte din cheltuielile angajatorului, în funcţie de durata contractului de ucenicie (12 – 36 luni). Numai că de la teorie la practică este cale lungă.
Oamenii de afaceri gălăţeni cărora angajarea ucenicilor le-ar fi utilă în producţie spun că avantajele date de stat sunt insuficiente, iar legea uceniciei este, sub multe aspecte, ambiguă şi chiar dezavantajoasă. Unii dintre potenţialii angajatori susţin chiar că actul normativ blochează calificarea novicilor în anumite meserii! La trei luni de la adoptarea legii, efectele scepticismului oamenilor de afaceri în raport cu noile normative ale legii privind ucenicia sunt deja vizibile.
„Până la începutul acestei săptămâni, niciun om de afaceri gălăţean nu s-a prezentat cu documentaţia necesară angajării de ucenici”, a precizat directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale (AJPS) Galaţi, Olimpia Ralea.
Care ar fi avantajele legii
Potrivit HG 1212/2011, care completează şi modifică aplicarea legilor 279/2005 şi 106/2011, angajatorul ucenicilor poate primi lunar 300 de lei de la stat, la cerere, pentru fiecare novice aflat în curs de instruire. AJOFM i-a informat pe angajatori că nu trebuie să mai încheie contracte speciale pentru a lucra cu ucenicii şi nici nu trebuie să aibă maiştri autorizaţi pentru a-i forma pe novici în meserie, aşa cum cereau vechile norme.
Totuşi, angajatorul nu e scutit de birocraţie. Trebuie să prezinte la AJPS un dosar care să cuprindă: programul după care se vor desfăşura activităţile de ucenicie, o declaraţie pe proprie răspundere că se vor respecta condiţiile de organizare a procesului de ucenicie şi o listă cu centrele de evaluare care pot certifica competenţele obţinute de ucenic, pe durata angajării. Ulterior, se vor face raportări cu privire la mersul activităţilor ucenicului, pe toată durata angajării sale.
Calificări ce nu pot fi certificate
Omul de afaceri gălăţean Mihai Ţimpău, patronul SC Avans Ucrom SRL (producător de cuie, plasă şi sârmă) ne-a explicat că principalul neajuns al legii este acela că nu permite ucenicului să îşi certifice competenţele în mai multe meserii căutate pe piaţa muncii. „Potrivit legii, la finele perioadei de ucenicie, trebuie să plătim evaluarea angajatului ucenic, la un centru autorizat de profil.
Or, aceste centre nu au în domeniul lor de activitate evaluarea şi certificarea unor meserii cu căutare reală pe piaţa muncii. Nu s-au pregătit, spre exemplu, să evalueze prelucrători prin aşchiere, frezori sau, cum am căutat eu, operatori pentru maşini de cuie. În articolul 32 din lege se menţionează că meseriile trebuie să fie prevăzute în nomenclatorul calificărilor aprobat prin ordinul Ministerului Muncii nr. 35/3.112/2004. Iar în ordin nu sunt menţionate meserii cu aplicaţie reală, pe care noi le căutăm. Nefiind menţionate, nu vor putea fi nici evaluate.
Cum aceste două condiţii nu sunt îndeplinite, cursul de calificare nu se poate organiza”, ne-a declarat Mihai Ţimpău.
De unde porneşte neîncrederea
Detalii despre hibele noii legi uceniciei, identificate de oamenii gălăţeni de afaceri, ne-a oferit şi vicepreşedintele Patronatului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (PIMM) Galaţi, Traian Chivu. „Legea se adresează mai degrabă agenţilor economici mari - cum ar fi Combinatul Siderurgic sau Şantierul Naval - care au contracte pe perioade de 12 luni sau mai mari şi care îşi permit să instruiască ucenici. IMM-urile sunt într-o continuă luptă pentru a prinde contracte, care uneori nici nu durează atât de mult. Legea poate exista, dar România nu se poate baza doar pe ea.
Trebuie să ţinem cont de faptul că, pentru angajator, efortul de a califica ucenici este enorm. Ucenicul poate da rebuturi în timpul activităţi şi poate cauza firmei întârzieri la termenele de livrare. E drept că statul îmi dă mie, angajator, nişte bani pentru formarea ucenicului, dar după ce mă pune la treabă ca să îl calific, mă obligă să îi mai şi plătesc evaluarea competenţelor!”, explică Traian Chivu. Vice-preşedintele PIMM Galaţi este de părere că evaluarea ar trebui organizată şi suportată de stat. O altă modalitate propusă de reprezentantul oamenilor de afaceri ar fi ca angajatorul să îi dea ucenicului lucrări, să îi plătească salariul, dar tot ceea ce ţine de procesul de instruire, inclusiv plata maistrului, să se facă cu bani de la Guvern.
„Mai este problemă. Ce fac dacă, după câteva luni, ucenicul pleacă înainte de terminarea procesului de pregătire? Eu, angajatorul, ar trebui să dau banii înapoi statului, ceea ce n-ar fi corect, după cât m-am chinuit!”, arată reprezentantul patronatelor.
Instruire alături de şcoală
„Din punctul meu de vedere, persoanele care vor să se califice, ar trebui să o poată face prin intermediul unor clase organizate în licee şi grupuri şcolare de profil. Angajatorul îi poate facilita ucenicului accesul la educaţie, angajându-l pentru patru, şase sau şapte ore pe zi, astfel încât să aibă timp în cursul după-amiezii şi serii să meargă la şcoală şi să îşi asigure pregătirea teoretică. Banii pentru calificare se pot duce la licee şi la grupurile şcolare”, este de părere Traian Chivu. Prin urmare, deşi adoptarea Legii uceniciei a fost cu bună intenţie, practica demonstrează că are încă destule hibe. Hibe care ar putea fi îndreptate dacă factorii de decizie s-ar consulta mai în profunzime cu mediul de afaceri. Şi nu este târziu nici acum.
