Raiul fructelor, în stil italian, la Plevna (GALERIE FOTO)
Foto: Foto: Vasile Caburgan

Raiul fructelor, în stil italian, la Plevna (GALERIE FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
  • Afacerea soţilor Bălan demonstrează clar că cine vrea să reuşească în viaţă o poate face * Munca, investiţiile şi pasiunea fac fructele să rodească * Murelor mari şi dulci le face concurenţă zmeură de un roz-aprins * Anul viitor vor intra pe rod vişinii şi cireşii

Reţeta de succes a familiei Bălan are la bază trei ingrediente principale: curaj, muncă şi încredere oarbă în forţele proprii. În urmă cu câţiva ani, Constantin şi Fănica Bălan au pornit de la zero. Au muncit mult în străinătate, au făcut sacrificii şi au strâns bani pe care apoi i-au investit într-o livadă de aproape 4 hectare, la Plevna. Truda zilnică, investiţiile şi pasiunea pentru agricultură au făcut ca pământul să rodească, aşa că livada este una care va produce din ce în ce mai mult în fiecare an, iar mâinile pricepute ale celor care au plantat-o o vor extinde pe alte hectare de teren. Pentru vizitatori, livada cu cireşi, cu vişini, cu meri şi cu peri, dar şi plantaţiile de mure, zmeură şi coacăze arată ca un colţ de rai. Pentru familia Bălan, însă, este locul în care munca începe de cum se luminează şi se termină târziu, în noapte.

Din angajaţi, propriii stăpâni

Constantin Bălan a fost şofer în Italia, iar soţia sa, Fănica, a lucrat ani la rând într-o livadă. Amândoi au învăţat secretele pomilor şi ale culturilor de mure, zmeură şi coacăze. În 2003, s-au gândit că au muncit destul printre şi pentru străini şi s-au întors acasă, la Plevna (comuna Rediu), unde şi-au plantat propria livadă. În Italia au trăit dintr-un singur salariu. Pe celălalt l-au pus deoparte, ca să îl investească mai târziu. „N-am avut nimic, la început. Chiar am făcut totul din nimic. Când ne-am întors, cu banii strânşi din Italia, am cumpărat pământul, răsadurile, utilajele, îngrăşămintele şi tot ce ne-a mai trebuit ca să începem să ridicăm livada. N-am ales o investiţie uşoară. O livadă intră pe rod după patru sau cinci ani, iar în tot acest timp nu ai fructe pe care să le vinzi. Trebuie doar să bagi bani, fără să scoţi nimic”, ne spune Fănica Bălan.

Constantin Bălan spune că primii doi ani au fost cei mai grei. A ştiut însă că nu va da greş, dacă munceşte şi face lucrurile ca la carte. S-a înscris şi în Asociaţia Producătorilor Agricoli pentru a beneficia de consiliere şi ajutor.

„În perioada 2003-2005, abia dacă reuşeam să susţin livada, cu banii aduşi din străinătate. Fără acei bani, nu puteam face nimic. E nevoie de mult curaj ca să investeşti în agricultură la noi. Şi îmi pare tare rău că e aşa. În Italia, livada unde am învăţat noi era plantată pe un pământ roşu, foarte prost. Dar lucrurile mergeau ca unse, fiecare îşi făcea treaba şi producţia ieşea”, spune fermierul din Plevna.

Familia - artizanul afacerii

Şi acum, soţii Bălan muncesc de dimineaţă până noaptea. Glumesc, gândindu-se că mezina familiei va fi cea mai mare agricultoare pentru că au luat-o în livada de la doar câteva luni. Şi fiindcă afacerea este una de familie, fiul cel mare, George, proaspăt intrat la facultate, va deveni inginer horticol, că să poată continua şi îmbunătăţi afacerea familiei. Tatăl său, Constantin Bălan, şi-ar dori însă ca fiul să îşi înceapă o afacere proprie în agricultură şi să fie independent.

Murele şi zmeura îţi iau ochii

Lângă cele trei hectare de pruni şi meri din apropierea dealului căruia localnicii îi spun Aniţa se întind 60 de arii cultivate cu mure, zmeură şi coacăze. „După toate lucrările agricole şi după ce fructele se coc suficient, recoltarea se face cam pe la jumătatea lunii iunie. Murele se culeg o singură dată, dar zmeura mai poate da o producţie.

"Sunt culturi foarte sensibile, care trebuie îngrijite cu mare atenţie şi care cer investiţii destul de mari. Singurii cărora nu le prea prieşte zona noastră sunt coacăzii. Nu s-au dezvoltat încă aşa cum trebuie, dar vom mai avea răbdare cu ei”, apreciază Fănica Bălan.

Mure mici n-am prea văzut. Cele mai multe au dimensiunea unor boabe mari şi negre de strugure şi sunt atât de dulci încât cu greu te poţi sătura de ele. Deşi am ajuns în livadă după vremea culesului, prin frunzişul bogat al plantelor se vedeau încă multe mure mari şi negre. Câteva rânduri mai jos, culorile se schimbă, iar privirea vizitatorului începe să caute fructele de zmeură, de un roz-aprins.

Boabele mici şi negre de coacăz au şi ele un gust aparte, chiar dacă cel puţin până acum nu s-au prea acomodat cu locul din care trebuie să crească.

Pruni şi meri încărcaţi de rod, cât vezi cu ochii

Acolo unde nu sunt mure şi zmeură, cresc meri şi pruni, pe o suprafaţă de trei hectare. Frumos aliniaţi, cu instalaţie de irigaţie prin picurare ce trece pe la rădăcina fiecăruia, pomii se dezvoltă pentru a da tot mai mult rod. „În acest an, la meri, nu ştiu dacă vom scoate mai mult de cinci tone la hectar. Producţia ar putea fi de câteva ori pe atât, când pomii ajung la maturitate, dar e încă devreme. Am avut şi un an foarte greu, din cauza îngheţului din iarnă şi a dăunătorilor. Ne-am gândit să investim şi într-o plasă care să ferească pomii de grindină, dar va trebui să mai aşteptăm”, declară Fănica Bălan.

Merele sunt sănătoase şi, probabil, se vor vinde bine. Prunele văratice s-au copt deja şi sunt mari şi dulci, iar cele de toamnă, deja frumos colorate, vor fi şi ele gata de cules în curând.

Livada cu vişini

În apropierea casei, soţii Bălan au plantat şi un hectar de vişini şi cireşi. Pomii nu rodesc încă, dar o vor face, cel mai probabil anul viitor. „Cred că aici am terminat munca într-o săptămână, când am făcut livada. Cu toate lucrările de care este nevoie. Acum avem grijă de ea şi aşteptăm să intre pe rod”, spune Constantin Bălan. Şi aici pomii aliniaţi se întind până în zare. Şi, la fel ca şi livada de meri, pruni, zmeură şi mure, şi aceasta ar putea fi extinsă.

Cum se vând fructele?

Nicio fructă nu rămâne pe stoc. Se dau en-detail sau en-gros, la pieţele din Chiraftei şi Pechea. Clienţii au învăţat deja că marfa e de bună calitate şi vin să cumpere. Ba chiar italienii s-au oferit să ia o parte din producţie. „Şeful livezii din Italia s-a bucurat când a auzit că ne-am făcut şi noi exploataţie în România. Ba chiar s-a oferit să cumpere producţia. Şi mi-a spus un lucru trist, dar adevărat, din păcate: „O să vezi că, în câţiva ani, eu o să vând la tine în ţară şi tu nu o să ai unde să îţi mai desfaci marfa. Şi pare să aibă dreptate, după cum evoluează piaţa”, conchide Constantin Băldan. Cu un proiect european în aşteptare, cu acelaşi curaj pe care l-au avut întotdeauna, dar şi cu tot mai multă experienţă, soţii Bălan demonstrează că dacă vrei, poţi!

Citit 10273 ori Ultima modificare Marți, 14 August 2012 14:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.