Domnul Mogoş, 65 de ani: „Nu prea mai avem. Şi ne afectează destul de mult, pentru că mâncăm mai puţin peşte şi este şi foarte scump. Au distrus totul. Am fost odată, în octombrie, anul acesta, să pescuiesc la Vlădeşti şi nu am prins niciun peşte. Toţi ziceau că nu mai are peşte. Nu mai avem unde să pescuim. Este păzită, există un patron, dar nu funcţionează. Cine a luat-o a distrus-o. Trebuie naţionalizată. Toate bălţile trebuie naţionalizate şi puse sub controlul guvernului”.
Eugenia Rusu, 68 de ani: „Nu sunt pescar, dar soţul meu este pescar şi se vaită tot timpul că nu prea mai are unde să pescuiască. Îmi place peştele, este una dintre pasiunile mele culinare. Ştiam că balta de la Vlădeşti era un loc foarte bun, plin de peşte şi îndrăgit de pescari. Este foarte rău că nu mai avem bălţi. Soţul meu spunea că dacă se lăsau bălţile de peste Dunăre care erau ca Dunărea să se poată duce, iar peştii să îşi depună icrele era mult mai bine”.
Gheorghe, 72 de ani: „Galaţiul a rămas de izbelişte. Mâncăm din peştii care au mai rămas. Ecologia este la pământ. Nu se ocupă nimeni. Ştiu că mai este balta de la Mălina, dar cu una singură nu se face peşte, nici profit, nici imagine. Ştiu că balta de la Vlădeşti a luat-o cineva, un om politic, şi a lăsat-o să se strice. Iar Dunărea e vai de capul ei”.
Domnul Rusu, 62 de ani: „Am avut Brateşul, dar şi Vlădeştiul, care acum este luat de cineva - nu ştiu din ce considerente, pentru că l-a stricat. Acum nu cred că mai e nimic acolo. Ne afectează lipsa bălţilor de peşte, pentru că toată lumea când aude de Galaţi se gândeşte în primul rând la peşte. Ne face de ruşine. Nu numai că nu avem destul peşte să mâncăm noi, dar ne stricăm imaginea în ţară. Galaţiul este considerat patria peştelui, dar era, nu mai este. Peştele este una dintre tradiţiile oraşului. Totul s-a stricat”.
