* Statisticile din ultimii ani arată ceea ce multă lume bănuia: în Galaţi pescuitul nu mai e deloc la nivelul anilor '70-'80
Suntem înconjuraţi din toate părţile de apă şi totuşi producţia de peşte autohton nu este la un nivel foarte ridicat. În tot acest timp, peştele de import a prins din ce în ce mai mult în ultimii ani, mai ales prin influenţa hipermarketurilor. Pescăriile tradiţionale nu au stat pe gânduri şi au încercat să se adapteze. Astfel, astăzi, în multe dintre pescăriile din Galaţi se poate găsi macrou, somon, păstrăv, toate refrigerate. Vă prezentăm astăzi câteva cifre care susţin ideea că, în Galaţi, pescuitul nu mai e ce a fost odată.
Acvacultură pe doar 70 la sută din suprafaţă
Cu o suprafaţă totală de 3.200 de hectare de luciu de apă, Galaţiul ar putea furniza peşte pentru o întreagă regiune, nu doar pentru zona Galaţiului. Însă aproximativ 70 la sută din această suprafaţă produce doar ţânţari şi mormoloci. Numai lacul Brateş deţine peste 65 la sută din suprafaţa totală de luciu de apă din judeţ, adică în jur de 2.100 de hectare, ceea ce înseamnă că, de fapt, la Galaţi acvacultură se face doar pe suprafeţe mici, de la 50 la cel mult 200 de hectare. În acest moment, mai sunt exploatate comercial Şovârca, Mălina, Maţa Rădeanu şi Lozova. În rest, ori sunt pur şi simplu abandonate (cum e cazul Brateşului sau al Vlădeştiului), ori sunt folosite doar pentru pescuitul sportiv, ori sunt utilizate în cercetarea piscicolă.
De zece ori mai puţin peşte recoltat în crescătorii
În aceste condiţii, cantităţile totale recoltate în Galaţi în ultimii ani nu au cum să fie extraordinare. Potrivit datelor puse la dispoziţie de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în 2006 s-au recoltat la Galaţi 128 de tone de peşte. În 2007 cantitatea a scăzut la 39 de tone, în 2008 s-au scos aproximativ 74 de tone de peşte, în 2009 s-a ajuns la un total de 95 de tone, iar în 2010 a scăzu,t iar, la 72 de tone. Anul 2011 a însemnat o redresare semnificativă, ajungându-se la 144 de tone de peşte recoltat în bălţile din judeţul Galaţi, însă cifrele au scăzut din nou anul trecut. În primele nouă luni ale lui 2012 se recoltaseră 34 de tone.
Dacă ar fi să facem o comparaţie, ar fi suficient să spunem că în anul 1974 doar Lacul Brateş producea nu mai puţin de 1.600 de tone de peşte. Adică de cel puţin zece ori mai mult peşte decât produc astăzi, la un loc, toate amenajările piscicole din judeţul Galaţi. E drept, anul 1974 a fost o excepţie, însă oricum, până acum 20 de ani Galaţiul producea peste o mie de tone de peşte anual.
Doar câteva zeci de pescari autorizaţi
Şi în ceea ce priveşte pescuitul comercial în Dunăre şi Prut datele sunt relevante. Astfel, potrivit ANPA, în anul 2007 s-au scos, oficial, din Dunăre şi Prut doar 23 de tone de peşte, vârful ultimilor ani înregistrându-se în 2009, cu un total de 44 de tone. În 2010 s-au raportat aproximativ 35 de tone, iar în 2012 în jur de 25 de tone. Nici nu se putea altfel, de vreme ce numărul pescarilor profesionişti şi al ambarcaţiunilor autorizate să practice pescuitul comercial este destul de mic. Astfel, conform datelor furnizate de ANPA, în Galaţi numărul total al pescarilor autorizaţi este de câteva zeci. "Pentru Prut au fost, în ultimii ani, în jur de 60-70 de pescari, iar pentru Dunăre o medie cuprinsă între 80-120 de pescari, cu precizarea că nivelul cel mai redus s-a înregistrat anul trecut. Unii au renunţat, probabil din cauza condiţiilor de atestare, sau poate că au făcut un calcul şi au realizat că nu pot prinde atâta peşte încât să îşi permită să îşi susţină activitatea", a explicat şeful filialei Moldova a ANPA, Vasile Bocăneală. Ambarcaţiunile de pescuit au rămas, totuşi, cam la acelaşi nivel în ultimii ani: în jur de 30 de bărci pe Prut şi 38-40 de bărci pe Dunăre.
