* Canalul Siret-Bărăgan pentru irigaţii, combaterea secetei şi navigaţie între Focşani, Galaţi, Brăila şi Bucureşti * Podul peste Dunăre, cu machetă făcută încă din anii ’70 * Canalul Dunăre-Bucureşti, prioritate pentru Comisia Europeană * Proiectul hidrocentralelor pe Prut, scos de la naftalină * Ceauşescu nu mai este, dar la Gara CFR încă se construieşte
Hulite după căderea comunismului, considerate megalomanice, inutile, mari consumatoare de resurse, proiectele de infrastructură din timpul epocii Ceauşescu au fost aruncate la coş. Timpul a dovedit însă că nu toate proiectele ar fi trebuit abandonate. Multe dintre ele sunt aduse din nou în discuţie, inclusiv pentru a fi finanţate din fonduri europene, iar Galaţiul ar putea fi printre beneficiarii acestora, fie că vorbim de proiecte energetice, hidrotehnice sau de navigaţie.
Podul din Epoca de Aur
Puţini mai ştiu astăzi că ideea podului peste Dunăre la Galaţi nu este una a administraţiilor postdecembriste. Cu ocazia unei vizite de lucru, lui Ceauşescu i s-a prezentat pe la mijlocul anilor ’70 o machetă a unui pod care ar fi trebuit să traverseze Dunărea în dreptul Galaţiului. Amplasamentul era undeva în apropierea turnului de televiziune. De ce nu s-a mai realizat acest proiect? Legenda spune că, în timp ce dădea nişte „indicaţii preţioase” despre construirea viitorului luminos al oraşului, Ceauşescu ar fi dărâmat din greşeală macheta podului. Nimeni n-a avut curajul să întrebe atunci dacă podul a fost dărâmat din greşeală sau trebuia şters de pe harta oraşului. Cert e că, astăzi, gălăţenii încă se mai gândesc la podul cu pricina, iar politicienii de modă nouă au exploatat din plin proiectul, mai ales în perioade electorale. Iar dacă democraţia s-a construit cum s-a construit, cu podul am rămas tot în stadiul de machetă.
Canalul Siret-Bărăgan, (re)devenit prioritar
Un proiect important din timpul lui Ceauşescu ce avem, totuşi, şanse să-l vedem realizat este canalul Siret-Bărăgan. Proiectul a fost aprobat de Consiliul de Miniştri în 1988. S-au finalizat doar şase kilometri, iar după Revoluţie proiectul a intra „în conservare”, din lipsă de fonduri. Iată însă că, la începutul acestui an, Guvernul a decis să înfiinţeze Administraţia Canalului Siret-Bărăgan, care să actualizeze proiectul şi să-l înainteze Comisiei Europene pentru a fi finanţat din fonduri europene, dar nu sunt excluse nici alte surse de finanţare, chinezii, de exemplu, fiind interesaţi să investească în acest proiect. Agricultorii gălăţeni s-ar număra printre principalii beneficiari ai proiectului, dar fiind faptul că viitorul canal ar asigura resuscitarea sistemelor de irigaţii. În prezent, culturile sunt irigate cu apă din Dunăre, la costuri foarte mari, atât din cauza distanţei, cât şi a faptul că apa trebuie adusă din vale în deal prin repompări succesive. Canalul Siret-Bărăgan ar asigura apa gravitaţional, iar costurile pentru fermieri ar fi substanţial mai mici. Dar ar fi şi alte avantaje. Cu lungime de 190 km, o lăţime de 50 m şi o adâncime de 7 m, traversând mai multe judeţe între acumularea Călimăneşti (Vrancea) până la lacul Dridu, din nordul Bucureştiului, Canalul Siret-Bărăgan ar trebui să joace şi rol de cale navigabilă interioară. Dacă s-ar face acest lucru, atunci s-ar putea asigura transportul de mărfuri cu barjele între Focşani, Galaţi, Brăila şi Bucureşti. Unii nu exclud nici posibilitatea exploatării canalului în scopuri de agrement nautic. Nu în ultimul rând, pe lângă combaterea secetei, canalul ar permite reglarea debitelor şi prevenirea unor inundaţii în lunca Siretului, iar aici, din nou, comunele gălăţene ar avea de câştigat. Costurile ar fi estimate cam la 2,5 miliarde euro, dar Guvernul consideră că în prezent sunt posibilităţi pentru redeschiderea lucrărilor şi au fost trecute pe lista proiectelor prioritare, un prim efect estimat fiind un spor al recoltelor cu o valoare anuală de 120 milioane de euro.
Pe Dunăre, de la Bucureşti la Galaţi
Visul lui Ceauşescu de a transforma Bucureştiul în port la Dunăre a fost relansat inclusiv prin proiectele considerate prioritare în cadrul reţelei de transport transeuropene (TEN-T). Proiectul canalului Bucureşti-Dunăre, evaluat la aproximativ 800 milioane de euro, a fost inclus în reţeaua centrală de transport, cea mai importantă la nivelul Uniunii Europene. Proiectul a fost, de altfel, prins şi în Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării, estimându-se că, pe lângă avantajele de ordin comercial, s-ar proteja de inundaţii şi aproximativ 30.000 de hectare de teren agricol. De asemenea, odată finalizate şi lucrările de asigurare a navigabilităţii pe Dunăre, Bucureştiul va putea fi legat pe apă tot timpul anului de porturile Galaţi, Brăila şi Tulcea, vor fi stimulate şi transporturile de mărfuri sau pasageri până în regiunea Mării Negre.
Veneau hidrocentralele pe Prut
Există o serie de proiecte din timpul lui Ceauşescu care, deşi nu prea s-a mai pomenit de ele în ultimii ani, încep din nou să revină în declaraţiile publice ale unor oficial. Aici este şi cazul proiectului ce vizează instalarea a nouă hidrocentrale de 9,3 MW pe râul Prut, dintre care şase ar urma să fie pe raza judeţelor Botoşani, Vaslui şi Galaţi. Potrivit ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă, puterea totală a centralelor ar urma să fie de 83,7 MW, iar energia anuală furnizată de 231,65 GWh, utilizabilă pe ambele maluri ale Prutului. Mai mult, există chiar posibilitatea de a face şi Prutul navigabil, dar pentru aceasta ar fi nevoie de investiţii de aproape două miliarde de euro. Proiectul a fost repus pe agendă, încă din noiembrie anul trecut, şi în discuţiile parlamentare bilaterale România-Republica Moldova. UE are interesul să stimuleze proiectele transfrontaliere, fiind posibilă o finanţare europeană, dar nu este exclus nici un parteneriat public-privat. Şi autorităţile moldoveneşti sunt interesate de proiect, dat fiind faptul că le-ar creşte independenţa energetică şi s-ar crea condiţiile unor legături pe apă pentru transportul de mărfuri, în special cereale şi materiale de construcţii.
O gară pe mai multe cincinale
Dar până la relansa o serie de proiecte, o întrebare este ce facem cu lucrările deja începute şi încă neterminate. Astfel, unul dinte proiectele importante pentru Galaţi începute pe timpul lui Ceauşescu, dar care încă îşi aşteaptă finalizarea este Gara CFR. S-au împlinit 25 de ani de când, deşi s-a băgat „un vagon de bani”, respectiv 30 milioane de euro, lucrările sunt departe de a se încheia. Mai este nevoie de încă cinci milioane de euro pentru finalizarea pompos rebotezatei Eurogări Galaţi, CFR Infrastructură considerând că lucrările ar putea fi gata undeva la sfârşitul anului 2015. Un an numai bun pentru a marca cinci… cincinale de licitaţii controversate, bâlbe administrative şi falimente măreţe.
Până şi Ceauşescu dorea zonă metropolitană
Ideea a ceea ce numim astăzi zona metropolitană Galaţi – Brăila, tot din perioada lui Ceauşescu vine. Până în anul 2000 se dorea a se ajunge aici la o aglomerare urbană cu aproape un milion de locuitori. De zona metropolitană se vorbeşte ca o şansă economică şi astăzi pentru cele două oraşe, dar se pare că mai sunt multe orgolii de depăşit până să o vedem pusă în practică.
