DISPARE COTA! Laptele gălăţean intră în concurenţă cu IMPORTURILE

DISPARE COTA! Laptele gălăţean intră în concurenţă cu IMPORTURILE
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Dispare spirijinul acordat de UE, în ultimii 30 de ani, fermelor mici şi medii de vaci cu lapte * În magazine, laptele ieftin importat l-ar putea înlocui pe cel autohton * Fermierul gălăţean nu are sorţi de izbândă în confruntarea cu nemţii sau francezii care produc mult, cu costuri mai mici


De la 1 aprilie, se renunţă la cota de lapte în toate statele Uniunii Europene (UE). Proprietarii de vaci cu lapte de la noi se aşteaptă deja să piardă bani cu nemiluita, din cauză că vor fi obligaţi să concureze direct cu marii producători nemţi, francezi şi olandezi, cărora UE le dă mână liberă, peste o lună şi jumătate, să producă oricât de mult şi să "verse", inclusiv pe piaţa noastră, laptele pe care nu reuşesc să-l vândă la preţ mai mare, în Vest. Producătorii români de lapte susţin acum că au constatat deja că supermarketurile - magazine administrate de români, dar deţinute de germani, austrieci, francezi etc. - scot la raft mai degrabă produsele lactate fabricate în străinătate, pentru a-şi încuraja producţia de profil în ţările de origine. Vin vremuri grele chiar şi pentru fermierul care mulge câteva sute de vaci zilnic. Pentru crescătorul care are în grajduri doar câteva zeci de animale, însă, primăvara ar putea fi dezastruoasă.

Detalii despre ceea ce se întâmplă astăzi pe piaţa laptelui şi despre problemele care vor apărea peste aproximativ o lună şi jumătate ne-a oferit managerul SC Agrimat Matca SA, ing.Gavrilă Tuchiluş.

"S-a mers şi fără cotă, dar alta era piaţa!"

România a primit cotă de lapte abia în anul 2007, când a aderat la Uniunea Europeană. La nivel de ţară, ar trebui să producem maxim un milion de tone de lapte, ca să nu fim penalizaţi. Din 2007 până astăzi, nu s-a atins însă nici măcar 75 la sută din cotă.

"Noi vindeam lapte şi înainte de introducerea cotei, dar atunci piaţa era alta. Ne străduiam să găsim procesatori mari, cu brand naţional dacă se putea, ca să fim siguri că procesatorii ne pot cumpăra tot laptele şi că ni-l plătesc la timp. Pe atunci erau fabrici de lapte şi în Galaţi. Între timp, cei care le-au cumpărat le-au dus de râpă. Am primit introducerea cotei ca pe un lucru bun. României i s-a alocat o cotă de lapte pe care nu a depăşit-o niciodată. Nici nu ar fi avut cum, în condiţiile în care cele mai multe vaci sunt crescute în gospodăriile oamenilor, pupă pământul de pe marginea şanţurilor şi dau doar între patru şi zece litri de lapte pe zi. Comparativ, o vacă din ferma noastră dă, în medie, 38 de litri de lapte pe zi. Pentru că România nu şi-a depăşit niciodată cota, nouă, fermierilor, ni s-a permis să mărim numărul de animale din ferme, să producem mai mult şi să ne depăşim cotele individuale. Ceea ce am şi făcut, în câştig", a declarat ing. Gavrilă Tuchiluş.

"Va fi dezastru pentru toată lumea!"

Cota de lapte nu-l lasă pe fermierul din Vest să producă, indiferent ce capacitate fermei sale, decât o anumită cantitate. Depăşirea maximului de producţie alocat prin politicile europene înseamnă o taxare atât de aspră a laptelui vândut, încât producţia ar însemna, dacă nu pierdere, cel puţin muncă în zadar. Regulile permit evitarea supraproducţiei, dar nici nu-i lasă pe marii producători şi procesatori din ţări ca Germania sau Franţa să instaureze un oligopol pe piaţa europeană a lactatelor. Odată eliminată cota, însă…

“Va fi dezastru pentru toată lumea. Urmăresc îndeaproape ce se întâmplă în aceste zile pe piaţa europeană a laptelui. După eliminarea cotelor, producţia din ţările dezvoltate va creşte, în medie, cu procente între opt şi zece la sută. Spre exemplu, se estimează că în Germania se va produce cu 22 la sută mai mult, în Olanda cu 16 la sută în plus, iar cantitatea produsă în Franţa va creşte cu 12 la sută. Unde vine tot laptele, mai ales dacă Rusia nu ridică embargoul? Vine şi la noi”, apreciază managerul SC Agrimat Matca SA.

Potrivit inginerului Tuchiluş, cine are sub o sută de vaci cu lapte şi nu ştie să-şi administreze riguros ferma, riscă să-şi închidă afacerea. Evident, dacă vinde laptele fiscalizat. Cine îl dă la PET pe margine drumului şi nu plăteşte niciodată taxe şi impozite va rezista, indiferent de evoluţia pieţei lactatelor.

"Cine produce puţin va avea mari probleme. Transportul laptelui costă, aşa că toţi procesatorii încearcă să-l optimizeze. Pentru o fabrică de lactate, una este să ia, la două zile, un transport de 25.000 de litri de lapte, cum livrez eu, de la Agrimat. Mult mai dezavantajos îi este să se ducă prin toţi coclaurii ca să umple cisterna cu lapte de diverse calităţi, de la diverşi crescători. Nu doar că transportul e mai scump, dar şi calitatea laptelui amestecat e inferioară. Procesatorul va fi din ce în ce mai atent la aceste detalii. Materia primă proastă înseamnă produs final de calitate îndoielnică. Iar ce-i prost nu se vinde bine. Deja procesatorii mari încep rezilierea contractelor pentru transportul cantităţilor mici", apreciază specialistul.

Ce este cota de lapte

Setul de reguli cunoscut sub numele de "cotă de lapte" a intrat în vigoare în anul 1984. La acel moment, pe piaţa europeană exista un surplus de peste un million de tone de unt şi peste un milion de tone de lapte praf degresat. Preţurile scăzuseră, iar producătorii mici falimentau. Fiecărui stat membru al Uniunii Europene i-a revenit o cotă de lapte. Depăşirea cotei atrăgea penalizări serioase, pe care unele state le-au şi achitat, ca să forţeze o creştere a producţiei.

S-a dorit, iniţial, aplicarea cotei de lapte pentru doar opt ani. Cum însă micii producători nu au câştigat suficientă greutate pe piaţă pentru a se crea un sistem concurenţial viabil, s-a decis prelungirea duratei de aplicare a cotei, pentru diverse perioade, în anii 1992, 1999 şi 2003. Ultimul termen expiră în 2015. Un an de cotă începea pe 1 aprilie şi se termina pe 31 martie.

Există două tipuri de cotă de lapte: cea de livrări şi cea de vânzări directe. Cota de livrări se referă la cantitatea de lapte pe care ferma de vaci o vinde procesatorului. Cota de vânzări directe se referă la cantitatea de lapte sau produse lactate pe care producătorul o vinde sau o transferă direct consumatorului.

Producţie şi investiţii în procesare

„Trebuie să ne asociem. Nu poţi să rezişti singur. Trebuie să ne facem organizaţii puternice, iar fermele noastre să producă mult lapte de cea mai bună calitate. Eu iau în considerare să investesc în procesare, împreună cu alţi fermieri din zona Moldovei. Ca să procesezi, însă, ai nevoie de tehnologie, mai ales pentru perioada de vară. Laptele nevândut se face iaurt. Iaurtul nevândut se face caşcaval, iar caşcavalul din retururi se transformă în brânză topită. Nu e simplu şi nici ieftin. În plus, numai ca să ne putem gândi la procesare, trebuie să ne asigurăm minim 70.000 de litri de lapte pe zi. Altfel nu merge. E clar că va rămâne pe piaţa lactatelor cine produce mult şi bun”, este de părere ing. Gavrilă Tuchiluş.

Ce ar trebui să facă statul

Fermierul autohton nu prea are motive de bucurie. După ce că producătorul străin cu care va trebui să se confrunte pe piaţa liberă este deja mai puternic, se mai bucură şi de sprijinul statului de origine, ba şi de cel al supermarketurilor deschise la noi.

„Eu trebuie să plătesc TVA de 24 la sută pentru tot lanţul de producţie, în industria lactatelor. Cumperi materia primă, inputuri, ca să investeşti în producţia de lapte, cu TVA de 24 la sută. Vinzi lapte cu 24 la sută TVA. Fabrica plăteşte TVA şi ea. Nici nu mi se pare suficient să scazi TVA-ul doar pentru laptele considerat materie primă. Tot lanţul de producţie trebuie uşurat de această povară. Motivul e simplu. Comparativ, costurile de producţie pe litrul de lapte sunt mai mici pentru fermierul german decât pentru mine. În plus, statul lui îl susţine să vină aici, peste mine. Să vândă în ţara mea. Or, producătorul român nu se bucură de asemenea sprijin şi pierde”, spune Gavrilă Tuchiluş.

În România, proprietarii de vaci cu lapte mulg, în medie, 3.000 de lapte pe zi. În judeţul nostru, media este mai scăzută decât la nivel naţional. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) ne-a comunicat că, în contul anului 2013, 1.256 de fermieri cu 12.590 de vaci au primit anul trecut subvenţie pentru 7.144.263 de litri de lapte. Dacă facem o medie, ar reieşi că un crescător are cam zece vaci, care-i dau, fiecare în parte, mai puţin de doi litri de lapte pe zi. Nu-i deloc îmbucurător să intri în competiţie cu state în care o vacă produce, în medie, de zeci de ori mai mult...

"Supermarketul scoate acum la raft lactate din ţara de origine. În felul ăsta, comerciantul intrat pe piaţa românească stimulează producţia din ţara lui, indiferent că vorbim aici despre Germania, Franţa sau alte state. Ei încearcă să îşi revină în urma pierderilor cauzate de embargoul rusesc, în vreme ce noi pierdem în continuare. În 2014, ţara noastră a importat cu 35 la sută mai multe lactate decât în 2013. Producătorul român a fost lăsat de izbelişte chiar şi de supermarketul cu care încheiase contract pe un an. Cum se face că, în Vest, un supermarket vinde 75 la sută produse autohtone şi doar un sfert importate, iar la noi nu se poate face aşa ceva? Sunt convins că avem puterea să asigurăm necesarul de lapte din surse interne", susţine managerul de la Agrimat.

Avem şi lapte care se vinde sub preţul de producţie.

"S-a estimat că, la nivel european, litrul de lapte nu poate costa, la producător, mai puţin de 32 de eurocenţi. Deci, cam 1,4 lei. Eu vând acum cu 1,45 lei, fără TVA. Dar în comerţ găsim lapte de import, ambalat în cutie, la 2,5 lei litrul, pentru care costul la poarta fabricii ar fi trebui să fie de maxim 50 de bani pe litru. O fi lapte curat în cutie sau nu?" se întreabă, retoric, ing. Gavrilă Tuchiluş.

Investiţie în performanţă, indiferent de piaţă

În urmă cu cinci ani, Agrimat îşi propusese să aibă 350 de vaci cu lapte şi o producţie medie de 30 de litri pe animal. Între timp, ţelul a fost atins şi depăşit. La acest moment, managementul fermei îşi doreşte 500 de vaci cu lapte, care să dea o producţie medie de 40 de litri pe animal.

„Vom continua să investim în planul nostru stabilit pe termen lung, chiar dacă terminăm 2015 pe minus. Genetica nu se face peste noapte. E nevoie de minim doi ani de investiţii ca vaca să dea lapte. Iar doi ani e un timp record. Nu pot să tai vacile azi, când sunt probleme pe piaţa laptelui şi să o iau de la capăt mâine, când se stabilizează lucrurile. Am investit mult ca să obţinem ce avem astăzi. Cu modul nostru de lucru şi al unui procesator performant, laptele nu ia contact cu aerul decât în paharul consumatorului. Nu la muls, nu la transport”, spune managerul SC Agrimat Matca Matca SA.

Potrivit ing. Gavrilă Tuchiluş, ferma produce în jur de patru milioane de tone de lapte anual. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate din producţia de lapte fiscalizată și subvenționată la tonă a judeţului nostru. Ferma livrează, în medie, 12.000 de litri de lapte pe zi.

 

Citit 2861 ori Ultima modificare Joi, 12 Februarie 2015 21:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.