* Marfa a fost aruncată din cauza... legislaţiei! * Poate părea paradoxal, dar grupurile de producători legumicoli nu au voie să vândă marfa sub preţul de cost * Altfel, riscă sancţiuni importante * În faţa concurenţei cepei de Polonia, s-a ales soluţia gropii de gunoi *
În toamna trecută, 550 de tone de ceapă au ajuns la gunoi deoarece producătorii gălăţeni nu au reuşit să o vândă. Situaţia e absurdă. Marfa se afla în proprietatea grupului de producători legumicoli de la Galaţi, iar aceşti au fost nevoiţi să arunce ceapa din cauză că au fost obligaţi de... lege. Da, aţi citit bine! Este o aberaţie cât casa, dar este cât se poate de concretă! Dar să vedem despre ce este vorba.
Vaaai! Ce legi tâmpite!
Nu ştim cine a fost „mintea” care a creat regulamentul cadru de funcţionare a grupurilor de producători agricoli. Ni s-a spus că este vorba de „un document de inspiraţie europeană”.
Aiurea! Încă de la începutul aplicării lui, acest regulament (cu caracter de lege) s-a dovedit mai curând o frână în calea dezvoltării fermierilor decât un sprijin. Sincer vorbind, unele dintre prevederile lui ni se par mai curând clocite de mintea ideologilor politicii agrare a lui Ceauşescu decât izvorâte din regulile economiei de piaţă. În fine...
Cert este că dacă vrei să intri în „hora” celor care vor subvenţii pentru legumicultură (nu vorbim de firfirici, ci de sprijin pentru investiţii majore, în linii de procesare, sere performante etc) trebuie să fii membru al unui grup de producători. Altfel - ioc bani! Poţi să fii tu mama specialistului că nu pupi nici o para chioară dacă nu eşti, carevasăzică, membru.
Trecem peste tevatura cu constituirea unui astfel de grup. După cum v-am povestit în ediţiile trecute ale „Vieţii libere”, e curată nebunie. Mătcaşii Mircea Croitoru şi Florinel Ciocan (doi dintre iniţiatorii unor astfel de grupuri), precum şi gălăţeanul Marius Cristian Guiţă (preşedintele Agroleg) pot oricând să vă povestească ce au păţit.
Să zicem că aţi făcut grupul. De-abia acum încep necazurile, după cum veţi vedea în cele ce urmează.
Arunci şi câştigi!
Cum spuneam ceva mai înainte, legumicultorii gălăţeni, constituiţi în grup de producători, au aruncat toamna trecută 550 de tone de ceapă. O groază de ceapă!
Aproape două kilograme pentru fiecare locuitor al municipiului Galaţi. Şi cu 1.000 de vechi pe kilogram de o dădeau (căci pe piaţă era cerere, slavă Domnului!), tot scoteau 550 de milioane de lei.
Dar pe piaţă a fost minimum 2.500 de lei (la angro; import Polonia), deci suma ce se putea aduna era pe la 1,3-1,4 miliarde de lei vechi.
Însă ceapa a ajuns la groapa de gunoi... Nici măcar la orfelinate n-a putut fi livrată... Motivul risipei e stupid: potrivit legislaţiei în vigoare, grupurile de producători nu au voie să vândă marfa sub preţul de cost! Asta chiar dacă piaţa impune un preţ mai mic!
Cum a putut gândi legiuitorul că e mai bine să arunci toată marfa decât să pierzi, prin reducerea preţului, 10-15-20 la sută, este greu de spus. Cert este că astea sunt reglementările. Iar dacă nu sunt respectate, grupul poate să-şi ia adio de la subvenţiile pentru investiţii: 75 la sută din costurile de construire/achiziţie a depozitelor frigorifice, utilajelor, liniilor de procesare etc.
Din câte am aflat, cele 550 de tone de ceapă au costat (cheltuieli de producţie) în jurul a 3,3 miliarde de lei vechi (circa 80.000 de euro). Bani pierduţi! Dar dacă s-ar fi încălcat regulamentul era şi mai rău.
Să presupunem că grupul ar fi cerut bani să facă un depozit frigorific de 500.000 de euro. Partea statului (75 la sută) înseamnă 375.000 de euro, bani pe care poţi să-i iei numai dacă respecţi legislaţia stupidă. Ce alegi? 80.000 sau 375.000 de euro?
Situaţia poate fi rezumată într-o singură propoziţie: arunci şi câştigi!
Impozit pe... pierdere!
Chiar dacă cele prezentate mai înainte frizează absurdul, ele sunt efectele legislaţiei noastre. Asta avem, asta aplicăm, deşi nu se poate să nu fii frustrat de ideea de a arunca o cantitate imensă de ceapă (sau orice alte legume, că regula se aplică la toate) doar aşa, pentru că se ciocnesc nişte paragrafe.
Partea şi mai absurdă a situaţiei este că producătorii cepei (respectiv grupul de producători) au fost obligaţi să plătească şi impozit pe ceapa aruncată! Adică 16 la sută din valoarea de inventar de 3,3 miliarde lei, respectiv ceva mai mult de 500 de milioane de lei vechi. Super-tare asta, nu? Arunci legumele (că te obligă „reglementu’”), apoi plăteşti matale impozit pe ele (că te obligă Finanţele).
În aceste condiţii, fraţilor, n-ar trebui să mai mire pe nimeni că ţăranii noştri nu mai vor să facă agricultură şi că preferă venitul minim garantat sau culesul de căpşuni în Spania. Vai de capul ţărişoarei noastre şi de capul celor care croiesc legile!
