Gheorghe şi Gina Frosin au 43, respectiv, 36 de ani şi s-au întors la Fârţăneşti în 2013, după 18 ani de muncă în Grecia. Cum au ajuns, s-au instalat în casa pe care şi-o construiseră cu mâinile lor, în concediile de vară petrecute în comună, şi imediat s-au apucat de legumicultură. În patru ani, aproape că şi-au dublat numărul de solarii şi privesc spre viitor cu încrederea pe care ţi-o dă plăcerea de a munci.
În piaţă mai dai şi peste samsari de legume, care se dau drept producători. Dar Gheorghe Frosin nu-i unul dintre aceştia. El e legumicultor cu ani de muncă în spate.
"În ianuarie ne-am întors acasă, iar în martie patru dintre solarii erau gata. A fost greu, din cauză că terenul pe care am construit a fost, la început, o râpă. A fost nevoie să pregătim pământul, cu buldoexcavatorul. Cred că numai treaba asta a costat vreo 3.000 de euro", îşi aminteşte Gheorghe Frosin. A început producţia, cu seminţe cumpărate de la comercianţii din Matca. A pus castraveţi, roşii, ardei… Între timp, numărul solariilor aproape că s-a dublat, iar culturile s-au diversificat. Familia Frosin are acum şapte solarii şi, dacă anul va fi bun, l-ar putea construi pe al optulea, în curând. În spatele solariilor în care cresc roşii, castraveţi, ardei iuţi, ardei graşi şi kapia, mai e şi o grădină de legume, în care sunt dovlecei, ţelină, vinete, sfeclă roşie, pepeni, cimbru. Pe un fund de râpă, teren pe care oricine l-ar fi declarat de nefolosit, Gheorghe Frosin a pus varză. În total, sunt 25 ari (2.500 metri pătraţi) cultivaţi cu legume.
Cum a reuşit familia Frosin să facă atât de multe, în atât de puţin timp? "Am vrut eu să fac agricultură în curtea mea. Şi să fac lucrurile aşa cum trebuie. Pământul îl îngraş cu gunoi de grajd. Nu-mi place să lucrez cu chimicale. Sigur, trebuie să mai tratez plantele împotriva dăunătorilor, dar una e să stropeşti pentru păianjenul care atacă roşia, să spunem, şi alta să coci tomata forţat. N-am chimizat legumele niciodată şi nici nu o voi face", spune legumicultorul.
Munca nu se termină niciodată, în mica fermă de curte. Până dă bruma, se pot face legume în spaţiu deschis. Până la primul îngheţ, se cultivă în solarii. Apoi, se curăţă suprafeţele. Pământul e lăsat să se refacă şi e îngrăşat cu gunoi. Se fac reparaţiile, acolo unde este nevoie de ele. Iar pe la finele lui ianuarie, soţii Frosin încep munca la răsaduri.
"Să luăm, de exemplu, roşiile. Se face răsadul şi se lasă să se dezvolte şapte-opt zile. Urmează repicarea, adică plantarea într-un recipient mai mare, unul pentru fiecare răsad. După, vine răritul, adică plantarea în sol, la distanţă mai mare. Şi abia apoi ajunge planta la locul ei din solar, unde va produce. Toate astea se fac în iarnă şi început de primăvară, când afară e frig. E o perioadă în care solariile se încălzesc cu sobe, alimentate cu rumeguş. Iarna, aproape că nu dorm noaptea. Mă duc la sobe de cel puţin două ori, în fiecare noapte. Le alimentez, le verific... Nu-i muncă uşoară!", a declarat Gheorghe Frosin.
În acest an, roşiile au fost plantate începând cu 10 aprilie şi au fost bune de cules începând cu 17 mai. La castraveţi, plantaţi de 15 martie, recoltatul a început pe 23 aprilie.
"Ce pun pe tarabă, e cules de dimineaţă!"
Afară sunt abia 28 de grade, dar în solariile cu roşii, castraveţi şi ardei ale familiei Frosin sunt cel puţin 40 de grade. Aproape că nu poţi să respiri prin rândurile lungi de plante, care au fost legate ordonat şi ridicate până au ajuns mai înalte de un stat de om. "Bucuraţi-vă că nu e cald afară, totuşi. Ia gândiţi-vă să fi fost 30 şi ceva de grade la umbră. În solar ar fi fost măcar cu 10-15 grade mai mult. Dar noi lucrăm aşa. Copilim, culegem… asta e munca în agricultură. Nu faci treabă, nu câştigi", spune Gina Frosin.
Gherghe Frosin spune că e şi acesta unul dintre motivele pentru care nu este de acord să vândă către samsari. "Eu muncesc, iar altul doar cară, vinde şi câştigă? Nu mi se pare corect! Eu muncesc, eu produc, eu vând! Sigur, uşor nu este. Dar prefer să mă trezesc mai dimineaţă cu două ore şi să duc la piaţă marfa proaspătă. Sunt oameni - clienţii mei fideli - care apreciază treaba asta", spune legumicultorul din Fârţăneşti.
Cheltuieli mari
"Se poate trăi decent din legumicultură, dar asta numai dacă te ţii de treabă şi îţi drămuieşti banii. Toate costă. Apa nu cade din cer. Trebuie să o scoatem noi, din fântână, cu pompele şi astfel să alimentăm sistemul de irigaţie prin picurare. Care e un consumabil. Folia ţine câţiva ani, apoi trebuie schimbată. Rumeguşul pe care îl ardem în sobe ca să încălzim solariile, pe vreme rece, costă cam 50 lei pe noapte", a apreciat Gheorghe Frosin.
Banii europeni vin greu în fermele mici
"Ne-ar trebuie, spre exemplu, un tractor pentru grădină. Unul mic, cu care să urc la deal şi să lucrez. Să nu-mi mai stric singura maşină pe care o am pentru transport, urcând-o printre solarii. Dar cea mai sigură şansă de reuşită, când ai solarii în curtea casei, ca noi, e să poţi strânge un ban şi să îţi cumperi ce îţi trebuie. Fondurile europene se accesează greu, la noi, pentru că avem o exploataţie mică", apreciază legumicultorul din Fârţăneşti.
Zilierii fug de munca în solar
"Nu muncim chiar de unii singuri, în solarii, eu şi soţia mea, din cauză că nu putem face faţă. Sunt foarte multe de făcut. Om n-avem cum să angajăm, din cauză că sunt perioade în care volumul de muncă e prea mare pentru noi doi, dar sunt şi perioade în care ne descurcăm. Cu zilieri lucrăm, când îi găsim. Dar, cu toată că plata e bună, oamenii se feresc de solar. Că e cald şi munca e grea. Aşa şi este, dar uite că noi o facem!", spune Gheorghe Frosin.
