Vedeam totul ca prin vis… Ieri, pe la zece, preşedintele a ajuns la Guvern. Abia când a dat să urce, şi-a amintit însă că nu mai e de mult ministru – mă, cât a mai trecut de atunci!
Ce voia să facă acum, aici? A, să conducă. Să conducă, ca de obicei, Guvernu` acela; acum fără cârcotaşi pe faţă. I se făcu foame înainte – ce-ar fi să ceară un sandviş? În fond, Boc poate şi el să tragă de timp câteva minute-acolo...
„Unde dracu` umblă ăsta?”, se înfurie preşedintele când găsi oficiul gol. Doar nu era să-şi facă singur sandvişul! O femeie de servicii PSD care tocmai pleca de tot cu nişte cutii în braţe (nu erau actele ei, doar nişte opere de artă-acolo, nişte lucrări proprii, teza de doctorat etc.) îl lămuri însă amabil: „Păi, domnu` preşedinte, l-au pus pe băiatu` acesta, săracu`, secretar de stat. Aşa că nu are timp să se ducă după ziare, sandvişuri, bere nemţească, cu bilete…”
Băsescu o trimise atunci chiar pe ea să-i facă un sandviş cu jambon. Femeia nu ştia să facă sandvişuri şi întinse palma: „30 de lei! Păi atâta costă cateringul. Caterinca e mai ieftină…”
Preşedintele se hotărî să aştepte sandvişul în biroul de la Ministerului Transporturilor. Doar fusese cândva al lui... Ce vremuri! De câte ori nu i-a mai trântit el uşa-n nas premierului de-atunci!
De câte ori n-a părăsit şedinţa de guvern, făcându-l pe premier „klingonian”? Viaţa merita atunci să fie trăită, avea sare şi piper şi muştar! Ce plăcere să îi dai azi cu uşa-n cap lui Boc? Ca-n desenele animate - cum i-o trânteşti, auzi de dincolo: „Boc-boc, şefu`, mai vreţi să trageţi o dată?”
Preşedintele luă din sertar un pahar de apă, dar fu deranjat de nişte ţărani care tocmai cărau înăuntru mai mulţi saci de grâu. „De când l-au pus intermiar şi la Agricultură pe ministrul Transporturilor, ne-a pus să aducem producţia raportată pe viitorii zece ani”, explică unul, cu decenţă.
„Io zic că încape toată producţia viitoare, că doar nu-i subvenţionată…” Într-adevăr, după cei zece saci cu grâu ai viitorului se linişti activitatea în minister.
Veni şi băiatul cu livrarea de sandviş: s-a scumpit de ieri, că a scăzut leul odată cu Guvernul… Nu primi nici bacşiş pe sandviş: doar îl votase personal pe preşedinte, fără să ia autobuzul, şi ştia că în continuare multe lucruri vor mai fi comandate în România…
În sala Guvernului, preşedintele dădu jos cele câteva cărţi ale lui Dumas Tatăl pe care stătuse ieri premierul: „Stau şi eu aici, ha-ha, până vine titularul. Eu sunt un preşedinte jucător.” Şi scoase din buzunar nişte marionete mici, ca să se mai antreneze între timp.
„Păi Boc nu vine, şefu´”, îi şopti Berceanu. „S-a învoit, că are ore la o grevă de şcoală.” „Cum aşa, şi guvernul cui îl lasă?!” „Păi, azi e ziua lu` Udrea, că facem prin rotaţie când nu ne vede nimeni. Boc, ca ministru interimar al Educaţiei, e prea ocupat să dea note de trecere profesorilor. În fond, ei sunt de vină pentru toată criza asta, că ne-au trecut şi pe noi, şi pe ăia de la PSD”…
Preşedintele nu gustă gluma, dar îi făcu loc la microfonul cel mai bun, fără înregistrare, premierului de serviciu. „Ne-am hotărât să organizăm excursii la Roşia Montana, în Ferentari şi la insula aia de PET-uri din Deltă.
Dacă promovăm în străinătate turismul gunoaielor, vom avea mai mult succes decât cu turismul muzical. Unu: ei, străinii, n-au aşa ceva! Doi: locurile astea sunt mai multe decât atracţiile turistice la care duc drumuri practicabile..”
„Ba practicabilă eşti tu!”, se supără ministrul Berceanu, care nu uitase de mai vechiul său minister. „Cum nu sunt drumuri? Vom face scurtături direct prin arătură, că şi aşa n-avem ce face cu grâul: ăl unguresc e mai ieftin, cu tot cu taxele de import!”
„Băgaţi şi Combinatul de la Galaţi pe lista obiectivelor turistice cu imagini de criză”, interveni preşedintele. „Oricum închidem siderurgia, de ce să nu folosim fieroaicele ca decoruri de film?”
Udrea se bucură de ocazia turismului…. cinematografic: „Daaaa! Să poată ăia să filmeze acolo, în decor fascinant, <>!” „Bă, nemuritorul sunt eu, hă-hă!”, o puse însă şeful la punct. „Pe toţi vă-ngrop! Vezi să nu vă dau de mâine şi câte trei ministere de căciulă! Măcar să aveţi motiv să spuneţi că sunt greu de administrat, atunci când o să vă critice tonomatele alea de presă!”
M-am trezit din vis, uşurat că-i doar un coşmar şi ce să vezi? Am dat drumul la televizor, să mă mai liniştesc. Oare visez?!, m-am întrebat însă imediat.
