Gargara

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vorbim şi iarăşi vorbim. Ne pricepem la toate. După ce ne dăm cu părerea, ne acuzăm şi de ce-am gustat astă vară la o masă pe litoral. Scoatem flăcări pe unde putem, din drag de formaţiune politică şi lideri prezidenţiali.

Botezăm miei, neapărat negri, pentru că naşul se consideră oaia neagră a politicienilor. Facem adunări populare şi promitem marea cu sarea, de la medicamente prin poştă până la amânarea datoriilor la bănci.

E vremea tuturor posibilităţilor. Pe care noi, românii, le folosim, prin reprezentanţii noştri. Pentru că ce altceva sunt politicienii, care nu se dau în lături de la nimic? Când vorbesc nu mai bâzâie nici musca, ai impresia că auzi adevărul ca de la Scriptură, iar profesioniştii admit: e un bun comunicator, indiferent ce spune.

Fondul problemei rămâne, însă, deoparte. Senzaţia e cea de vertij. Cine are dreptate? Şi cine minte? 

Şi fiindcă veni vorba de oameni politici, tocmai ei ne fac pe noi, ceilalţi, cei reprezentaţi carevasăzică, să nu ne mai simţim reali. Şi asta doar pentru că nu avem carnet de partid. Când te uiţi la politicieni cum vorbesc, dacă nu ai „apartenenţă”, te simţi imediat în plus.

Pesediştii îi acuză pe membrii şi susţinătorii pedelişti că sunt trădători de ţară, aceştia se iau curajoşi de piept cu peneliştii, udemeriştii şi pesediştii care i-au părăsit exact când reformau statul şi reglau prin ordonanţe de guvern tot ce mai era de lucrat legislativ prin parlament.

Parlamentul, altă adunare de oameni politici, îşi dă singur cu regulamentul peste picioare şi se împarte, după culoare şi necesităţi, în tabere care se pândesc una pe cealaltă, în loc să facă legi, aşa cum i-a mandatat poporul.

Care popor devine a şaptea roată la căruţă. Toată lumea îi vrea binele, dar nimeni nu mai are habar ce-i cu el.

Constituţia, un act fundamental, este dezbătură în fel şi chip pe la toate televiziunile, în lipsa celor care au gândit-o, dar şi a celor care se folosesc intrinsec de lacunele ce vizează litera sau spiritul ei. Dar nu e nimic nou în asta, mai toate legile noastre sunt folosite cu dublu înţeles şi dau rezolvări în funcţie de mâna sub care se află.

Însă, noi vorbim în continuare. Ne scoatem din suflet obida înjurând neaoş sau îndrugând verzi şi uscate.

Obişnuinţa de a ne documenta s-a dus demult, cam de pe vremea în care ne-am imaginat că vreo 10.000 de politicieni pot face, în numele nostru, pe profesioniştii în finanţe, diplomaţie, economie, comerţ, turism şi alte alea.

I-am tot lăsat să-şi asume politic prerogative ale unor profesionişti, specializaţi în domeniile respective. Dar care se jenează să devină membri de partid din cauza agramatismului unora şi a duplicităţii altora. Şi atunci, fără carnet şi fără susţinere, rămân o viaţă întreagă fii ploii.

Şi le spun oamenii lui Boc, Băsescu, Geoană, Năstase, Vadim, Tăriceanu şi aşa mai departe cum trebuie să arate ţara. România pe care politicienii o tot promit de două decenii, dar la construcţia căreia n-au trecut încă de stadiul măsurătorilor pentru fundaţie.

Geme România de manageri, economişti şi jurişti, dar noi tot în criză politică şi economică suntem, nu ne descurcăm cu interpretarea legilor şi avem probleme cu cine poate să discute sau nu cu FMI-ul. Pentru că rezolvarea se caută doar la politicieni, sau la cei susţinuţi de aceştia.

Şi-o mai aduce cineva aminte că ţara asta e plină de…oameni? Unii mai cuminţi, cei care s-au prezentat întotdeauna la vot, fie că sunt sau nu membri de partid, alţii sătuli de viaţa politică românească şi pe care exerciţiul democratic îi lasă demult nepăsători.

Apropo, cele 12 milioane de români care n-au votat în noiembrie 2008, de cine sunt reprezentaţi în tot circul ăsta?

Citit 892 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.