Atunci când strălucirea doare şi arde…

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Radu Jude, regizorul filmului „Aferim!” (adică, potrivit, „Bravo!”), şi echipa sa tocmai au făcut posibil ca şi un film românesc să cucerească Globul de Cristal, Marele premiu al festivalului de la Karlovy Vary. „Aferim!” a primit la Veneţia Leul de Argint! Un film despre robii ţigani pe vremuri fanariote, în stilul filmelor americane despre robii istoriei lor. Spielberg n-a reuşit Oscarul cu „E.T.” şi „Jurassic”, a încercat cu istoria emancipării americanilor de culoare, în „Culoarea violet”, şi reuşea abia cu fascinantul „Lista lui Schindler”.

Titlul filmului premiat acum, „Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari“, e chiar declaraţia din Parlament, în ´41, a lui Mihai Antonescu, ministru al Justiţiei (sic!). Filmul e povestea unei reconstituiri filmate a masacrelor din acel an, la Odesa. Când zeci de mii de civili, bănuiţi că sunt evrei sau comunişti, erau ucişi, fugeau femei cu părul arzând, oraşul era împânzit cu spânzurători, după modelul execuţiilor-represalii SS, răspuns la un atentat… anunţat şi ignorat. „Curăţirea terenului”, termenul folosit de oficialii români, invoca parcă prima mineriadă, când minerii „curăţaseră” Piaţa Universităţii!

În film, actorii care joacă în reconstituire se ceartă: unii strigă că reconstituirea jigneşte România, e o exagerare; alţii, că e recunoaşterea unui adevăr istoric. Cu toţii se pitesc însă… când începe ploaia, am văzut în trailer.

Ar mai fi de observat şi că despre crimele nazismului şi ale comunismului scriu şi cei care vor să se remarce politic şi artişti care caută „teme” care le vor „uploada” munca artistică. Că sunt „sezoane” în care se premiază cărţi despre evenimente istorice aniversate. Hertei Müller îi era recunoscut talentul scrierilor despre dictatură cu Nobelul, exact la aniversarea căderii Zidului Berlinului. Pamuk primea Nobelul, meritat, însă abia după ce riscase persecuţii în ţara sa. Curajosul film „Amen”, nominalizat la Ursul de Aur, Berlin, şi alte mari premii, contestat de Vatican, după piesa lui Rolf Hochhuth, şi ea blamată, vorbea despre lipsa de curaj a unui sistem ecleziastic care, informat despre crimele Holocaustului, îşi apăra însă propria supravieţuire.

Filmul lui Jude a fost elogiat în presa cinematografică internaţională drept „un semnal de alarmă inteligent.” Deşi nu a fost premiat, filmul „Călătoria lui Gruber”, pe tema Progromului ieşean, m-a emoţionat, cu evoluţia lui Marcel Iureş, care a jucat şi rolul ezitantului Papă în „Amen”-ul lui Costa Gavras. Adevărurile trebuie spuse cu inima, nu retoric!

Citit 1763 ori Ultima modificare Marți, 10 Iulie 2018 18:22

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.