Am trecut prin această dramă: să-i spui sau să nu celui drag că are cancer? A şti sau a nu şti – aceasta-i întrebarea, domnu’ Hamlet! Să-l minţi că, sigur, va trăi, îndulcindu-i astfel sfârşitul cu o speranţă mincinoasă? Sau să-i spui că se va duce curând, dându-i ocazia să se împace în grabă cu lumea şi să nu-şi lase lucrurile neterminate? Va rezista sau nu la şoc cel condamnat? Nu cumva vestea teribilă îi va grăbi sfârşitul ?
Sunt întrebări pe care morala medicală în România nu şi le pune: medicul îi comunică „aparţinătorului” vestea condamnării cuiva apropiat din familie, să se descurce ăla mai departe! Şi aparţinătorul îţi spune sau nu îţi spune că nu vei mai trăi, că nu vei mai plăti adică taxe şi impozite. Asta ar fi singura veste bună: scapi în sfârşit de dări…
Preşedintele ţării noastre parcă încearcă acum să nu ne spună că avem cancer. Criză, adică. L-aş crede, dar prezidentul, personal, îşi modifică uneori chiar şi săptămânal mesajul despre criza în România: ba că vom putea creşte binişor salariile, ba că nu e recomandat, pentru că ba este criza aia numai la EI, nu şi la noi, ba că să nu ne jucăm cu focul.
Informaţia, dacă o are cineva cu adevărat, e preţioasă. Că a ştiut cineva (dl Soroş sau un altul, încă nu-i lămurit) că americanilor li se va ofili în câteva zile ratingul şi astfel a pariat cât un mic buget de ţară este una dintre supoziţii. Unii pot prognoza, au fler, alţii cumpără informaţia…
Extrapolând la noi, un preşedinte de ţară sau un premier ar trebui să ştie mai mult decât noi: să aibă fler sau… specialişti. Teoretic. Şi, întocmai ca şi căpitanul de pe „Titanic”, este posibil să mai îndulcească situaţia din moment ce bărci (era să scriu „bănci”) de salvare nu mai sunt decât pentru lumea bună… A şti sau a nu şti?
Preşedintele îndeamnă presa să nu producă panică. Nişte articole despre cât de tare a fost Ştefan cel Mare sau cât de dârz a luptat Ecaterina Teodoroiu ne-ar umple inimile de încredere ACUM?
Sigur, trăim în primul rând o criză de încredere: nu ştim ce va urma la iarnă, când factura neplătită la căldură va creşte, şi, în loc să cheltuim pe mâncare şi haine – sigur, fără să exagerăm – strângem cureaua, condamnându-i pe producători să-şi concedieze angajaţii pentru marfa nevândută.
Ar trebui să avem încredere în produsele româneşti, în produsele gălăţene, să le susţinem, să fim patrioţi şi la pungă. În schimb, noi intrăm în panică. Cine e de vină? Ziarele, care repetă de fapt întrebări obsedante pe care şi le pune tot omul fără a primi răspuns?
Sigur, domnule preşedinte, românii au nevoie de încredere, dar încrederea nu poate veni doar din paginile de analiză economică ale ziarelor, care folosesc datele ce văd lumina zilei. Încrederea trebuie să vină de la cei care ne conduc !
Astăzi, când nici pe Moise nu l-ar mai urma nimeni, pe încredere, prin marea despicată, ni se cere să avem încredere în oameni mulţumiţi cu jumătăţi de drumuri, care nu ştiu să absoarbă fonduri venite „moca” din UE şi nu au ca prioritate măcar asigurarea sănătăţii naţionale!
A şti sau a nu şti ? Sigur, guvernanţii preferă ca noi, dumneavoastră, să nu ştim. Pentru că, nu-i aşa, numai ei au răspunsul şi soluţia, pe noi, proştii, vor să ne întoarcă aşa cum făcea Păcală cu iapa chioară la răzbel: o întorcea cu ochiul beteag spre duşman, ca să nu se sperie, iar cu cel bun spre oastea noastră, ca să capete încredere…
A şti sau a nu şti? După plăcerea guvernanţilor, poate că n-ar fi trebuit să scrie nici despre micile cerşetoare care câştigă zeci de mii de euro pe mila noastră.
Redutabilul gazetar Brunea Fox se deghiza prin anii ‘30 în cerşetor şi scria despre astfel de lucruri; într-adevăr, nu s-a schimbat nimic între timp. Micile cerşetoare, exploatate de alţii, or fi sau n-or fi bogate, dar românii nu vor mai da un leu nici celui cu adevărat nevoiaş sau celui care nu are bani să se opereze. Din lipsă de încredere.
Lipsa de încredere nu poate fi însă controlată nici pentru guvernanţi: dacă ştii să conduci, dacă eşti cinstit şi dăruit, oamenii te urmează la greu. N-ai nevoie de o presă linguşitoare care să se facă mereu că nu ştie!
