În tinereţea mea, nişte puşti tocmai de prin Cape Town, pe unde şi-a dus dracu´ copiii, m-au descusut despre Galaţi. Pe atunci, nu ştiam eu prea multe despre oraş, „nu mă privea”. N-am ştiut să răspund, m-am făcut de ruşine… Altădată, la o bere la barul „Mermaid” în Walvis Bay, Namibia, stând de vorbă cu o domnişoară de la ship chandler, am întrebat-o care era treaba cu acel „Cavaler din Sud Vest”, de pe eticheta unei sticle. Azi, ştiu că era un monument al victoriei coloniştilor germani, pe la 1900, împotriva revoltei sângeroase a populaţiei Nama - un ditai genocid făcut de colonişti… marcat statuar! „Nu ştiu cine-a fost ăsta”, mi-a răspuns africanca. „Am învăţat istorie şi geografie în şcoală, dar acum am un job bun, iar istoria sau geografia înseamnă… politică!".
Ca şi namibianca de odinioară, mulţi gălăţeni „bazaţi” pe job, „vlădici”, „opinci”, s-au tot acrit, le pute istoria străbunicilor şi bunicilor lor, nu-şi iubesc puţinele monumente, nu-şi bat capul să pună o floare la un monument sau la morminte… La o recentă evocare a „eroului de la Mărăşeşti”, la Cercul Militar gălăţean, amare au mai fost cuvintele generalului (r) Constantin Antohei! Observa, pe bună dreptate, că, în timp ce generalul Grigorescu are busturi ridicate la Mărăşeşti, Timişoara, Brăila, noi nu i-am dedicat în suta de ani nici măcar o placă, deşi eroul naţional s-a născut lângă Tg. Bujor, în judeţul nostru, a făcut clasele primare la Galaţi, urmând apoi liceul la „Alecsandri” şi locuind pe strada Mazepa, apoi pe Militară, acum, Armata Poporului. Aici, era chiar să moară în prima clasă primară, din îndârjirea de a merge la şcoală după un viscol crunt! Cum la Galaţi a rămas orfan, oraşul nostru ar putea să îi fie părinte de împrumut. Brăila, fără legături cu generalul nostru, are ditai bulevardul Grigorescu, noi - numai o străduţă! „În favoarea” noastră putem spune că eroul n-a fost persecutat în mod special: mai avem destule personalităţi de talie naţională şi internaţională nebăgate în seamă: una de Premiul Nobel, un rege internaţional al valsului, întemeietoarea teatrului gălăţean, prima femeie inginer din lume etc. Avem „tradiţie”?! Împăratul Japoniei i-a dăruit generalului propria sabie de tinereţe, foştii profesori universitari de la Iaşi, în frunte cu Poni, preşedinte al Academiei, sau marele istoric Xenopol, i-au dăruit fostului student câte o sabie de onoare. Gălăţenii au anunţat cu tam-tam în ziare că strâng bani pentru o sabie. Sabia n-a ajuns însă niciodată la general…
