Am vrut să nu mă refer la acest război al căldurii care se tot desfăşoară, în ultima perioadă, la Galaţi, dar, din păcate, nu pot. Şi nu pot, pentru că acuş trece vara şi o să înceapă cu adevărat nebunia.
Oricine ar vrea să îmi explice, negru pe alb, că în povestea Electrocentrale-Apaterm este de vină prima societate sau a doua, ori amândouă, tot nu îmi pasă.
La fel cum nu îmi pasă că societăţii Electrocentrale „chibiţii” îi acordă culoarea portocalie, pe când Apatermul este „vopsit” în roşul-Ferrari al PSD-ului.
Nu îmi pasă, deoarece caloriferele gălăţenilor s-au încălzit, iarnă de iarnă, la fel de mult – sau de puţin – indiferent de culoarea politică pe care au avut-o conducerile celor două societăţi la care facem referire. Nu îmi pasă prea mult de explicaţiile pe care este dispus să le dea fiecare apărător al uneia dintre cele două tabere.
Nu îmi pasă nici de povestea cu licenţa Apaterm – poveste nouă, apărută aşa, peste noapte, de ai spune că în ultimii 20 de ani de zile societatea nu s-a lovit niciodată de problema asta! - şi nu îmi pasă nici de povestea cu Electrocentrale care ar putea îndestula oraşul acesta cu căldură, dar uite!, ghinion!, nu poate să facă atâta bine populaţiei, că nu este lăsată de oamenii cei răi!
Nu îmi pasă, pentru că toate acestea sunt poveşti. Şi, dacă ajung la capitolul poveşti, îmi amintesc imediat de o şedinţă de Consiliu Local de acum trei mandate, în care aleşii locali şi-au dat acordul de principiu să preia în administrare Electrocentrale. Şi ce s-a întâmplat? Guvernul a spus „pas”!, căci pe atunci societatea era înfloritoare…
De aceea, acum nu-mi mai vine să cred în povestea cu împăratul roşu de la Apaterm şi cu portocala mecanică de la Electrocentrale.
Cum nu cred nici în mitul facturilor la încălzire care s-ar reduce la cel puţin jumătate, dacă agentul termic nu ar mai trece prin „curtea” Apaterm, ci ar izvorî direct din curtea Electrocentrale. Şi ştiţi de ce? Pentru că, dacă ar fi adevărat, bănuiesc că aceleaşi calcule ar fi fost valabile şi acum 1 an şi acum 5 ani şi acum 8 ani. Adică şi în mandatele anterioare, în care susţinătorii de acum ai acestei teorii se aflau, ce-i drept, vremelnic, la conducerea judeţului.
Dar atunci nu a zis nimeni nimic. Nici de schema încărcată a Apaterm şi nici de facturile umflate. Nuuu, atunci totul era minunat şi uite că doar acum Apaterm suge sângele poporului mai ceva ca un vampir!
Nu vreau, pe de altă parte, nici să pic în mirajul de a-i lua apărarea Apatermului. Căci ştiu şi cum s-au făcut angajările acolo, cum s-au împărţit calendare de partid prin intermediul administratorilor angajaţi la Apaterm sau cum de s-a ajuns în situaţia în care societatea să se afle acum în reorganizare judiciară. Dar, atenţie!, este reorganizare deocamdată, nu desfiinţare şi nu lichidare, cum greşit am auzit vehiculându-se, şi nu pe stradă, ci în mod oficial şi oficios.
Nu, eu nu mai cred în niciuna dintre cele două societăţi şi ce este mai grav, nu mai cred în bunele intenţii ale conducerilor lor. Nu mai cred nici în povestea în care nu se poate ajunge la un consens, pentru că nu ar vrea primarul sau şefii celor două societăţi să stea la aceeaşi masă.
Şi ştiţi de ce nu mai cred în nimic din toate astea? Pentru că vine iarna, şi parcă văd că ne vom sufla în pumni, toţi gălăţenii fără centrale termice de apartament, în timp ce şefii celor două societăţi îşi vor tot arunca vina de la unul la altul. Iar explicaţiile cu privire la facturi şi pierderi sau comparaţiile despre cu cât este mai rea Electrocentrale-cea-portocalie faţă de Apaterm-cel-roşu nu ne vor ţine de cald pe lângă caloriferele reci.
Ceea ce nu înţeleg în acest moment reprezentanţii ambelor tabere politice – căci despre asta vorbim în esenţă, despre un război politic, în care cei sacrificaţi sunt gălăţenii – este că, dacă se va ajunge, cu adevărat, la sistarea furnizării agentului termic, rezultatul va fi unul devastator pentru ambele partide.
Căci alegătorii uită întotdeauna repede promisiunile sau pomenile electorale, dar niciodată frigul din apartamente.
