La bustu' gol...

Scris de Victor Cilincă

Marți, 01 Octombrie 2019 00:00

Doar o lună şi ceva ne mai despart de alegerile prezidenţiale şi iată că mulţi gălăţeni au deja trecut printr-un adevărat scrutin: patru busturi în Parcul Eminescu. Pentru „alegerile” de acum, treaba s-a făcut cu cap: au fost cerute instituţiilor culturale să desemneze înaintaşii care au lăsat ceva Galaţilor. Au fost selectate 18 nume, punctajul on line le-a ales dintre acestea pe cele mai vrednice sau mai populare patru. Alegerea arată un nivel ridicat de responsabilitate şi da, de învăţătură! A fost greu de ales! Ziaristul Dan Cătălin Predescu a făcut o selecţie la sânge, pentru o lectură lesnicioasă: în serialul său, „Gălăţeni care au uimit lumea”, s-a mulţumit cu „doar” 150. Lucrurile se complică din start, dacă ne întrebăm „ce înseamnă gălăţean?” De pildă, Saligny s-a născut în judeţ, dar n-a locuit aici, pe când nemţeanul Urechia a venit singur la noi. A murit în Capitală, însă a muncit aici, reprezentându-ne şi în Parlament, deputat şi senator de Covurlui, primul român pe lista Premiului Nobel. Apoi, ce contează mai mult, cariera pentru propria glorie, sau munca pentru obşte? Binefacerile aduse oraşului de prinţul Moruzzi, primarul care a avut curajul să construiască, pentru prima oară pe un credit municipal, un cartier întreg, sau scriitoarea de talie europeană Hortensia Papadat-Bengescu, doar născută în judeţ? Brăilenii au o frumoasă stradă, purtând numele generalului Grigorescu şi un bust al eroului care locuit însă… la Galaţi în copilărie, urmând aici şcoala primară şi liceu; noi, doar o străduţă pitită. Acum, se face dreptate, punctajul urcându-l primul pe soclu! De general a depins şi soarta Galaţiului, pe care nemţii intenţionau să-l cucerească după căderea Mărăşeştiului! Cu mai puţin de o treime în urma generalului, deşi nu se i cunoaşte public îndeajuns rolul uriaş în construcţia legilor modernizării Ţărilor Române sub domnia lui Cuza, stă premierul Kogălniceanu! Nici că ne-a apărat în Parlament statutul de Porto-Franco şi construirea unor antrepozite salvatoare! Va avea bust, însă… el are deja unul! Făcut pe banii lui Urechia: prima statuie gălăţeană, deci mai preţioasă! Ridicat în anul plantării teilor domneşti, 1893, chiar la intrarea în Parcul Central, acum se pierde, printre altele, la Facultatea de nginerie… Şi extraordinara scriitoare evocată şi-a câştigat un soclu, ca şi literatura, mai puţin dorit: doar cu o cincime din voturile lui Grigorescu. Ultimul bust, cel al internaţionalului Ivanovici (îi auzi din Parc „Valurile Dunării”), are şi mai puţine voturi. Aşa-i când alegem fără să ne cunoaştem îndeajuns istoria. Nici trecută, nici recentă, nici prezentă.