Ştirea că România (adică CSAT, adică preşedintele Băsescu, adică tot aia!) a acceptat amplasarea scutului american antirachetă, după ce polonezii şi cehii, mai naţionalişti, au refuzat, mai aduce în atenţia lumii că există pe mapamond şi o ţărişoară, patria lui Dracula şi a Nadiei.
Că o să ne coste protecţia asta, că ne plasăm după o nouă cortină de fier, de data aceasta între Occident şi Orient, aceasta este o cu totul şi cu totul altă căciulă.
Contează că suntem consecvenţi cuvântului dat NATO! Să ne amintim cât a ţinut şi mareşalul Antonescu să rămână credincios până dincolo de Basarabia aliatului nazist…
Când juri la altar că vei fi alături de soţie/soţ până ce moartea, fie ea firească, fie… într-un război atomic, vă va despărţi, spui că-i vei rămâne alături la bine şi la rău.
„Căsătoria” cu NATO impune şi nişte obligaţii, nu?! Ca să intrăm în Alianţa Nord-Atlantică a trebuit de asemenea să facem sacrificii; cel puţin morale. De pildă, să aprobăm survolul avioanelor care bombardau Belgradul, deşi cu sârbii eram ca fraţii…
Dar chiar este necesară această apărare costisitoare sau intrăm în joc pentru ca americanii să arate că s-au mai apropiat de fostul bloc sovietic (defensiv, of course!)?
Pentru Iran putem fi cea mai apropiată ţintă, cu condiţia ca toate relele spuse despre conducerea acestei ţări să fie şi reale în proporţie mare. Ce-i drept, şi Iranul şi Coreea de Nord au regimuri autoritare şi sunt trecute pe lista ameninţărilor atomice.
Phenianul chiar a făcut experimente cu rachete nucleare, anul trecut! Nord-coreenii se laudă cu 12 rachete atomice, iar în vara anului trecut şi Iranul a testat o nouă rachetă balistică, Sajjil-2. Capabilă să lovească Europa, deci inclusiv România.
Dar n-ar fi fost oare de folos dublarea măsurilor de apărare cu niscai relaţii diplomatice cu Iranul, sau nu ne dă voie unchiu’ Sam?
Cu Iranul avem relaţii din 1880, când se chema Persia. În 1881, exista chiar un consulat persan la Galaţi. Pe vremea aia bombele aveau doar fitil, nici măcar ceas…
Până acum câţiva ani cel puţin, în România erau înregistrate peste 2.500 societăţi cu capital iranian, iar schimburile comerciale anuale ajungeau la peste 200 milioane dolari, cea mai mare parte export de-al nostru – aflăm de pe siteul Ministerului Afacerilor Externe român. Există şi un memorandum privind cooperarea în domeniul gazelor naturale, semnat în 2003…
O să arunce preşedintele Ahmadinejad o rachetă în capul investitorilor săi de la Românica şi a celor peste 200 de studenţi iranieni?!
După programul de apărare „Războiul stelelor”, rulat de Reagan în anii ´80, după mai bine de 20 de ani de cercetări şi peste o sută de miliarde de dolari cheltuiţi, americanii şi-au plantat sistemul de apărare cât mai spre răsărit, începând să-şi recupereze din cheltuieli. Ghinion: Al Qaeda este mai inventivă, deturnează, în ciuda scutului, avioane de pasageri spre clădiri!
Urmărind cum au comentat foştii preşedinţi ai României ştirea amplasării scutului, notabilă mi se pare reacţia lui Emil Constantinescu – cel care a făcut compromisul cu survolul spre Serbia şi a semnat un tratat cam general, cu multe lucruri rămase în suspans, cu Ucraina.
E „cel mai cuprinzător sistem de securitate împotriva unui eventual atac cu rachete”, spune domnul profesor. Nu ne-a spus şi dacă avem nevoie de el…
Fostul diplomat Meleşcanu ne asigură însă că ne va fi mai bine, inclusiv faţă de Rusia. Care, uite, n-are scut şi se simte acum… scuturată!
