Îmi plac zonele vechi ale unui oraș pentru istoria lui, la fel cum îmi plac și zonele moderne, futuriste chiar, având în vedere secolul în care trăim.
Ce îmi displac însă sunt acele combinații total neinspirate, din punctul meu de vedere, între vechi și nou. Iar în ceea ce privește Galațiul, orașul în care m-am născut, îmi vin în minte două astfel de exemple, vizibile în zona centrală a orașului, ce măcar pe hârtie se vrea a fi încă ”centrul istoric”...
Actuala primărie, a cărei fațadă de sticlă contrastează cu Palatul Administrativ Galați (Prefectura) construit în perioada anilor 1904-1905, lucrare a lui Ion Mincu, respectiv cu Casa Serfioti, veche de peste 150 de ani, ambele făcând parte din ”ansamblul urban strada Domnească”. A doua astfel de ”combinație” este cea aflată în centru, deasupra pasajului, cele două "OZN-uri", cum au fost botezate, care au stârnit adevărate polemici pe rețelele de socializare, dar și printre cei care le-au văzut deja.
Mi s-a spus că nu văd frumusețea lor, ascunsă dincolo de niște schelete de metal, că sunt prea critică. Oricâtă frumusețe o fi, sunt nepotrivite cu ansamblul zonei. Nu mai pun la socoteală că una era așteptarea, conform randării, și alta este realitatea, văzută din teren, și care îmi întărește ideea de nepotrivire, ce mă trimite cu imaginația la un tunel al timpului, mai ales că în partea dinspre Dunăre a pasajului aproape toată zona e futuristă, pe când partea dinspre centru este cu vedere spre istorie, una uitată. Trecând peste rolul de protecție a intrării în tunel, mi-ar plăcea să îl văd și pe acesta pus în valoare, așa cum trebuie, eventual cu o expoziție foto, așa cum am văzut la Brașov, e drept că acolo spațiul era ceva mai mare, dar ceva tot se poate face şi la noi.
Schimbare, schimbare, dar să o facem cu cap, să o facem în așa fel încât să îmbine armonios elementele deja existente, să nu zgârie retina privitorului, aflat chiar și în treacăt prin urbe. Cu toții, sper, ne dorim să locuim într-un oraș frumos, plăcut vederii, dar mai ales care să aibă capacitatea de a atrage, dacă nu turiști, măcar investitori.
Eforturile de modernizare ale orașului sunt vizibile mai mult la nivelul bulevardelor sau a străzilor principale, căci dacă intri în profunzimea cartierelor ai putea spune că ai ajuns într-un univers paralel, unde trotuarele nu au văzut asfalt de zeci de ani așa cum este cazul celor din zona IFR (intersecția fără rost) și unde oamenii sunt încă optimiști că vor avea trotuare, înainte ca nepoții lor să își ia zborul spre alte zări. Până atunci se bucură de lucrarea făcută de firma privată de cablu, care a mai îndreptat, pe ici, pe colo.
