Chiar, ce comod este să rămâi tâmpit! Adică, dacă n-ai văzut girafă în viaţa ta, carevasăzică girafa nu există!
Sau, dacă nu eşti elev sau elevă, să te miri că unele („asta nu ne caracterizează”, nu-i aşa?) eleve fac striptease în clasă, pe catedră. În loc să tocească în recreaţie din Schopenhauer!
Ipocrizia din vremurile comuniste, când totul era la superlativ – cultura, agricultura, oţelăria sau turnătoria – a fost urmată la noi, firesc, aş putea spune, pentru că oameni suntem, de ipocrizia europeană.
Elevul nu mai e deci bătut la palmă, ci la cap, cu materii stufoase; nu mai avem „cea mai bună şcoală din lume”, dar nici să recunoaştem că puţini dascăli, părinţi şi elevi mai sunt interesaţi de altceva decât de a-şi bifa ora, iar plodu`, de o diplomă, care, dacă nu se obţine, se mai şi cumpără…
Diplome universitare la SH, elevi cvasi-analfabeţi trecuţi clasa că „şi aşa nu dau ăştia la facultate”, salarii mizerabile pentru profesori, părinţi inconştienţi care înjură în casă sau se bat, elevi violenţi sau delăsători.
Desigur, chestiile astea „nu ne caracterizează” şi susţinem că fiecare tâmpenie nouă e un accident.
Dacă înainte de ´89 elevii mai spărgeau geamul şcolii la o partidă de fotbal neautorizată, acum aflăm despre partide de sex, droguri uşoare şi alte blestemăţii petrecut prin spatele şcolii!
Cu ceva vreme în urmă, citind un articol despre nişte sex încropit de câţiva elevi în toaleta unei şcoli de cartier, un elev de la altă şcoală, centrală, mi-a râs în nas: „Acum aţi descoperit şi voi, presa, ce se întâmplă?! Credeţi că numai în şcoala aia se petrec chestii din astea?"
Sigur, elevii noştri nu fac tot timpul striptease, mai şi învaţă. Unii chiar excelent. Dar nu tot timpul.
Teribilismul vârstei îi mai face pe elevii cu tătici mari să calce cu maşina pe cineva, sau măcar să urle noaptea, în grupuri şi să-i agreseze, cel puţin verbal, pe cei din jur…
Mint eu, sunt răuvoitor? Păi dumneavoastră nu mergeţi cu autobuzul, cu caşcarabetele? Nu vă plimbaţi seara pe trotuar? Nu v-aţi lămurit cam ce nivel de educaţie real au copiii noştri, cel puţin unii, după ce au ieşit din „fabrica de educaţie” a familiei şi din cea a şcolii?…
Faptul că fetele alea senzuale din Fălticeni s-au oprit din dezbrăcat şi filmat când au auzit că vine „profa” mi se pare mai degrabă o notă bună pentru ele: sfidarea şcolii, dacă asta a fost şi nu „nebunia” vârstei care copiază lucruri interzise, nu a mers mai departe.
Căci am văzut alt filmuleţ postat pe internet, în care elevii fumau în clasă, sfidându-l pe profesor. Pe când şi un striptease de faţă cu profa?!
Şi măcar fetele, destul de profesioniste ca mişcări, de unde deduc că mai văzuseră cum se face, poate de la vreun film vizionat cu părinţii, nu aveau şi băieţi în clasă; deci era un fel de petrecere în pijamale, fără… niciun fel de haine!
Ca să scape basma curată, căci opinia publică, dar mai ales autorităţile, obişnuiesc să dea întotdeauna vina pe cineva, să-l caute pe acarul Păun în carul cu fân didactic, au sărit pe fete şi inspectori şcolari şi profesori: se vor lua, domnule, „măsuri”!
Or să le împuşte? Le vor trimite acasă, să piardă şi lecţiile la care se mai duceau?
Ţin minte un film celebru cu Sidney Poitier. „Domnului profesor, cu dragoste”, prezenta, la nivelul anilor ´60, viaţa grea a unui profesor într-o şcoală publică americană, în care puştii fumau, se drogau, erau agresivi cu profesorul.
Ca să fie acceptat de golani, pe care apoi să-i câştige de partea învăţăturii, profesorul a confiscat praştia unui elev şi s-a concentrat să ucidă din prima o muscă de pe geam, spărgând şi geamul.
Performanţa profesorului i-a convins pe tăntălăii recalcitranţi să-l respecte, să înveţe şi… altceva de la dascălul care a reuşit să se impună.
La noi, dispariţia bruscă a pedepselor îi face pe mulţi profesori să se facă iubiţi tocmai prin toleranţă excesivă.
În SUA, şcolile au şi regim de detenţie pentru elevii răi, care rămân pedepsiţi câteva ore într-o încăpere atunci când colegii lor cuminţi se duc acasă. Şi chiar şi aşa, câte-un elev vine înarmat şi ucide colegi sau profesori…
Trăim în epoca informaţiei gratuite, imediate. Nu mai ţine doar să le facem morală cu sforăituri elevilor, trebuie să ştim „să tragem cu praştia” şi, mai ales, să devenim modele reale! Noi, adulţii în general, profesorii în special.
Este tot mai multă nevoie de profesori respectabili şi de respect din partea Guvernului pentru profesori, căci altfel România de mâine va fi la fel de rea sau chiar mai rea şi mai needucată decât cea de azi!
