M-am uitat şi eu, de curiozitate, pe materialul colegei mele Anca Melinte pe tema modului în care s-a cheltuit bugetul local, adică banii din taxele şi impozitele plătite de gălăţeni. Mi-au sărit în ochi nişte cifre şi câteva comparaţii destul de surprinzătoare.
Bunăoară, pentru "întreţinere şi prestări servicii în parcurile oraşului s-au dat 15,68 milioane de lei". O fi mult? O fi puţin? Vorba poetului: "Cine credeţi că sunt eu/ Ca să ştiu atâtea fleacuri/ Cui va şti îi dau un leu!" Însă imediat ce vezi că pentru cele trei teatre şi clubul municipal sportiv s-au cheltuit 32,81 milioane de lei, parcă încep să ţi se învârtă nişte rotiţe în cap. Adică pentru tot ce înseamnă cultură subvenţionată de Primărie, salariile artiştilor, producţiile teatrelor, utilităţi, întreţinere, festivaluri, etc s-a cheltuit dublu cât pentru parcurile gălăţene. Care parcuri nu arată aşa de grozav pe cât se povesteşte în fila de buget. După ce că sunt pline de buruieni şi căpuşe, lucrătorii care fac într-un final curăţenie par să fie mai bine plătiţi decât actorii. Iar panseluţele plantate (singura îngrijire văzută cu ochiul liber) par să coste mai mult decât decorurile unui spectacol. Şi astea numai în două-trei parcuri, că restul, de exemplu Parcul Rizer, sunt vai de mama lor. Probabil, dacă s-ar fi ajuns şi pe acolo cu întreţinerea, bugetul pentru teatre şi pentru parcuri ar fi fost cam Tanda pe Manda.
Mă uit mai departe în articol şi... Să-mi iasă ochii din orbite. Cheltuielile materiale pentru cele 65 de unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul Galaţi s-au ridicat la 30,35 milioane de lei. Din nou, câştigătoare la puncte, adică la parale: panseluţele! 30,35 milioane de lei pentru nevoile materiale ale şcolilor în an de pandemie. Iarăşi te întrebi: o fi mult? O fi suficient? Şi răspunsul apare puţin mai jos: pentru servicii de salubrizare şi colectare deşeuri menajere în municipiul Galaţi - 33,67 milioane de lei. Adică mai mult decât pentru şcoli.
Singura logică viabilă în toată această poveste este faptul că atât întreţinerea parcurilor, cât şi salubrizarea sunt servicii ale Primăriei, adică fac parte din familie, de aici generozitatea cu care se duc banii acolo, în timp ce Cultura şi Educaţia par să fie, prin comparaţie, nişte copii vitregi.
