Dunărea la sârbi și despre rațiune

Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

La școala generală, prin clasa a cincea sau a șasea, am aflat că doi elevi mai mari, dacă îmi amintesc bine cred că erau "într-a opta", și-au dorit să fugă din comunism. Întâmplarea datează din perioada 1984-85 și este cât se poate de reală. Rebelii unității de învățământ, pe care noi, ăștia mai mici, îi veneram, mai ales datorită succesului pe care îl aveau la fete, au fost repudiați rapid, deși tatăl unuia dintre ei avea o funcție importantă în Partidul Comunist. Cum era la modă, ei au găsit de cuviință să încerce traversarea Dunării la sârbi. Naivitatea vârstei, în paralel cu neștiința expediției, dar și cu vigilența grănicerilor a condus la nereușită. Intoleranța ratării a fost însoțită de o dezavuare colectivă a demersului celor doi și nu în careul școlii, ci în zona de zvonistică, denumită astăzi, pompos, comunicare internă.

Revenind în prezent, vestea proastă este că nu suntem dispuși la a accepta, prea ușor, nici în prezent astfel de gesturi de frondă. Adeziunea la un partid, angajarea în urma obținerii unei sinecuri într-o instituție publică sau, și mai grav, chiar munca într-o firmă privată cu proceduri scrise demult aduc, după sine, o alienare, chiar o indisponibilizare a manifestării personale. Bune sau rele, lucrurile merg mai departe, indiferent de consecințe, chiar cu riscul de a fi nocive din punct de vedere uman.

Înjurăm și ne rugăm, furăm și facem donații la biserici, ne gonim concetățenii la muncă în alte state ale Uniunii Europene, îi chemăm la vot când avem nevoie de ei sau le îngreunăm acest drept electoral când nu ne dorim să ajungă la urne și apoi ne întrebăm ce au înțeles din toate astea. Între timp, copiii lor cresc aici fără părinți, în școli fără toalete, iar bunicii, nevaccinați, se roagă la Dumnezeu să le dea sănătate și să nu ajungă în vreun spital, mai ales în pandemie. În plus, zona de intoleranță nu a fost depășită, dovadă fiind rezultatul ultimelor alegeri parlamentare sau discursurile din societate.

Vestea bună e că toate acestea se pot schimba, mai ales la nivel individual. Nimeni nu mai are nevoie să treacă Dunărea la sârbi. Trebuie, doar, să ne revizuim propriile atitudini și să ne adaptăm vremurilor. Suntem pe picioarele noastre, mai rămâne doar să gândim cu propriile minți, altfel, în România, mai nou, toată lumea are dreptate, dar nu se întâmplă mai nimic.

Citit 1261 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.