Doar patru state membre ale Uniunii Europene au avut în 2021 un excedent al balanței comerciale pe relaţia cu Rusia, în timp ce România are un deficit comercial mai mare chiar și decât cel al Germaniei în ceea ce privește relațiile comerciale cu agresorul de la est, conform datelor publicate recent de Eurostat. Acesta depășește două miliarde de euro.
Altfel, România importă din Rusia în special produse energetice, valoarea cumulată doar a acestora ridicându-se anual la peste două miliarde de euro, dar și oțeluri aliate, bare și tije metalice, minereu de fier și cărbuni, acestea din urmă totalizând peste 250 milioane de euro. Pe lista importurilor, am mai regăsit cauciuc sintetic, îngrășăminte, hârtii și cartoane necretate, dar și... tampoane igienice, ultimele în valoare de peste 11 milioane de euro.
Este drept că dependența energetică a țării noastre de gazul rusesc nu este neapărat un punct sensibil, în condițiile în care doar șapte procente din consum sunt asigurate de Moscova. Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm faptul că politicienii de la București s-au complăcut în această situație fără a avea un plan clar pentru asigurarea independenței energetice. Aflați acum cu spatele la zid, am început să ne gândim mai serios și să realizăm că acest obiectiv, alături de cel al înzestrării militare, trebuie să reprezinte adevărate proiecte de țară. Exploatarea în termeni de rentabilitate a gazelor off-shore, implicarea urgentă în accesarea fondurilor europene pentru energia verde sau obținerea de energie din surse hidro ar putea revitaliza și alte domenii economice. Bâjbâiala și tergiversările din ultimele decenii, suprapuse peste o dezindustrializare masivă și o lipsă de strategie în agricultură, nu pot decât să ducă la astfel de deficite comerciale ce atârnă ca o piatră de moară de gâtul economiei naționale.
O altă soluție ce ar putea fi deblocată pe termen scurt o reprezintă aducerea de gaz lichefiat prin gazoductul ce ar trebui să conecteze Grecia de Bulgaria și, apoi, mai la nord să ajungă și în România. Revenind în peisajul autohton, opoziția constantă a ecologiștilor cu privire la valorificarea potențialului hidroelectric național blochează, în prezent, circa 500 de proiecte de acest gen. Până la urmă, trebuie să ne și decidem ce dorim cu adevărat. Nu de alta, dar dacă tot ne preocupă protecția vidrelor și a altor mustelide, să nu ajungem să roadem noi coajă de copac. Sau mai exact, să rămânem captivi, fără voia noastră.
