Ar trebui să vorbesc despre creşterea TVA. Că se vor scumpi toate, timp în care noi ne vom uita lung la produsele pe care, până la 1 iulie, le cumpăram de obicei… Că nu ne vor mai ajunge banii pentru ce ne ajung acum… Că ţara este în criză şi o astfel de măsură nu este de natură să ne ajute să ieşim din ea…
Aş putea vorbi despre pensii. Despre cum au scăpat ele netăiate, deşi mai este un hop – Legea pensiilor din Parlament. Sau aş putea vorbi despre violenţa cu care au reacţionat pensionarii din Galaţi, săptămâna trecută, acţiune criticată de unii cu aceeaşi patimă cu care alţii au lăudat-o…
Aş putea vorbi despre salariile bugetarilor, aflate şi ele în pericol. Ori despre propunerile de reorganizare a instituţiilor publice, restructurări menite să reducă cheltuielile… Că se mai pierd pe drum zece – douăzeci de oameni, asta e, ghinion, nu?, doar este criză şi nu ne mai uităm la „pierderile colaterale”…
Desigur, aş putea vorbi despre inundaţii. Că o nenorocire nu vine niciodată singură şi că, la vreme de criză, numai de Dunărea şi Siretul revărsate nu aveam nevoie. Am să abandonez însă de la început subiectul, să nu atrag ghinionul…
Aş vrea, în schimb, să vorbesc despre un aspect pe care l-a ridicat premierul Emil Boc în cadrul recentei videoconferinţei cu prefecţii.
Printre măsurile anticriză (cu renunţarea la comisionul bancar de rambursare anticipată a creditului, acordarea de subvenţii firmelor care angajează şomeri şi împrumutarea administraţiilor locale care au datorii către societăţile datoare, la rândul lor, la bugetul de stat), primul ministru Emil Boc a vorbit despre economisirea banului public.
Şi a spus că o reducere cu 20 la sută a cheltuielilor destinate bunurilor şi serviciilor din administraţia locală şi centrală ar însemna o economie de 330 milioane de euro.
Dar că, din păcate, dacă la nivel central, în primele patru luni ale acestui an, s-au redus aceste cheltuieli cu trei la sută (faţă de nivelul din 2009), în plan local, acestea … au crescut cu 13 la sută.
Ce înţelegem noi de aici? Că la Bucureşti se taie în carne vie, iar secretarii de stat îşi fac singuri cafeaua şi scriu de mână în loc să repare imprimanta, în timp ce pe la primăriile din ţară este distracţie mare pe banii contribuabilului!
Că se cheltuie anapoda, asta este clar!, iar salariile directorilor societăţilor de interes local care au găsit de cuviinţă să lucreze „încrucişat” (eu la tine, tu la mine, şi ne plătim reciproc) reprezintă doar cazurile flagrante.
Să nu uităm, însă, că bugetul municipiului Galaţi, în acest an, este de 100 de milioane de euro. Deci, cu fenomenala reducere a cheltuielilor de bunuri şi servicii, anunţată de premier, la nivelul întregii ţări, se va economisi cam cât bugetele a trei municipii de talia Galaţiului. Este mult, este puţin? Este mult doar pentru o ţară săracă. Cu duhul!
