Lecţie de solidaritate

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Apele României cresc şi se tulbură direct proporţional cu starea de spirit a românilor. Pentru cei mai nenorociţi, care au trăit din nou tragedia de a-şi vedea casele dărâmate de ape, este explicabilă nemulţumirea.

Pentru ceilalţi însă nu, cel puţin nu în aceeaşi măsură. Aşa este, bugetarii primesc salarii mai mici. Sigur, TVA-ul a crescut şi toate cele se vor scumpi, însă parcă ar trebui să ne redelimităm nemulţumirile.

Găsesc total neadecvat să nu îţi pese, ca autoritate, de câţiva oameni cu locuinţele inundate, doar pentru că acelea sunt construite ilegal.

Sigur, în primul rând, oamenii sunt vinovaţi că au construit într-o zonă în care nu aveau voie, dar aş vrea şi eu să ştiu – şi vom afla, evident, după ce toată nebunia inundaţiilor se va fi terminat – câte somaţii au primit aceşti oameni, de-a lungul anilor, din cauză că şi-au ridicat case în zone inundabile?

La fel de inadecvat găsesc exprimarea vehementă a nemulţumirii, atunci când dimineaţa eşti supărat pe una, iar seara, nemulţumirea este cu totul alta, mai ales dacă eşti în direct, la oră de maximă audienţă!

De ce politica se amestecă în toată povestea asta a inundaţiilor, dând naştere unei mlaştini mâloase şi urât mirositoare? De ce nu suntem în stare nici măcar în situaţii atât de serioase ca cele pe care le traversăm, să ne păstrăm bunul simţ? 

Unde este Traian Băsescu? De ce nu vine la inundaţii? De ce a venit Traian Băsescu? Ce caută la inundaţii? De ce nu se declară, la nivel naţional, stare de urgenţă? Unde sunt miniştrii? De ce nu sunt la Guvern? Şi încă: de ce conducătorii stau prin birouri în timp ce oamenii dorm în corturi sau stau în ape? De ce parlamentarii aleşi nu sunt în colegiile care i-au trimis la Bucureşti, acum, când alegătorii sunt la nevoie?

Toate acestea sunt întrebări care se perindă în aceste zile, obsedant, cu o viteză aproape la fel de mare cu cea cu care Siretul bolboroseşte, ameninţător, pe lângă casele românilor…

Văzând nemulţumirea sinistraţilor, strigătele lor, enervate, prin care cereau ieri construcţia de diguri, realizezi, la fel ca în 2004, 2005, 2006, 2007 şi 2008 că discuţiile despre planurile de apărare împotriva inundaţiilor se fac numai când apa bălteşte în locuinţe.

Cum se zvântă digurile, problemele se uită. Apar alte priorităţi. De aceea, Cosmeşti Vale nu are nici acum, după cinci ani, digul finalizat, de aceea vorbim din nou (de-a surda!) de reinundarea terenurilor desecate înainte de ’89 de pe malul tulcean şi tot de aceea, la Piscu, infiltraţiile (produse acolo unde breşele de anii trecuţi s-au cârpit, la întâmplare) au inundat terenuri agricole.

În general, de aceea, sute de pompieri, militari, jandarmi, voluntari, în fine, români, nu mai dorm nopţile cărând saci cu nisip! Sunt mijloace rudimentare de apărare într-o ţară care se laudă cu emblema UE în piept. Din acest punct de vedere, folosirea digului experimental de la Şendreni poate fi un nou început. 

Din păcate însă, cu un dig, nu se salvează toată ţara, iar avertizările meteo şi hidro nu ne lasă deloc să ne relaxăm. Cu atât mai mult acum, când toate ne sunt potrivnice, ar trebuie să facem front comun, fără a mai ţine cont de politică, ambiţii, orgolii. Lecţia de solidaritate pe care trebuie să o învăţăm ne este acum predată de natură!  

Citit 739 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.