Ușor neobservat, proiectul de lege privind amnistierea diurnelor acordate conducătorilor auto, sau navigatorilor cu activitate peste hotare și reconsiderate venituri de natură salarială a fost votat, în această primăvară în Camera Deputaților, forul decizional, după multe eforturi ale asociațiilor patronale ale transportatorilor. La o primă vedere, este o victorie a celor din urmă, care și-au falimentat singuri firmele pentru a salva o parte din patrimoniu. Tot ei au cheltuit zeci de mii de euro cu contestații și formulări de acțiuni în instanță împotriva fiscului.
Pe de altă parte, fără a intra în chestiuni tehnice, nu putem să nu atragem atenția asupra faptului că au existat companii care au respectat legea ad-literam, tocmai pentru a nu intra în colimatorul ANAF, iar amnistierea este privită de aceștia ca o reală discriminare fiscală. După promulgarea legii de către președintele Iohannis, ar putea exista în continuare acțiuni în instanță împotriva inspectorilor ANAF și a instituției care și-a dat girul pentru dispariția mai multor firme de transport. Însă, problema de fond rămâne și ține de o inconsistență crasă a modului de aplicare a legislației.
În aceeași cheie, putem privi și cele trei proiecte pilot ale fiscului privind stimularea conformării voluntare a persoanelor fizice. Obiectivele sunt creşterea gradului de informare şi stimularea conformării în cazul cadrelor didactice şi a altor persoane ce obţin venituri din meditaţii, a celor care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor, dar și din prestarea unor activităţi de înfrumuseţare şi întreţinere corporală și se desfășoară, în paralel, în câteva regiuni din țară. În lipsa unui cadru stimulativ, cel puțin în ceea ce privește meditațiile din privat, ne aflăm în fața unei ciorbe reîncălzite cu pretenții nejustificate de creștere a încasărilor bugetare.
Ieșiți din întunericul Evului Mediu, personaje de vază din elita renascentismului italian deprindeau în urmă cu șase-șapte sute de ani ”mândria de a fi contribuabil”, fiind, deopotrivă, stimați și avantajați de taxele consistente pe care le achitau în comunitate. Între timp, așteptările contribuabililor au crescut pe măsura trecerii secolelor, iar modul deficitar în care statul își administrează veniturile și le ”întoarce” către plătitorii de taxe și impozite are, printre cauze, tocmai această inconsistență a legiferării.
