Cine n-are democraţia în sânge mai are de aşteptat

Cine n-are democraţia în sânge mai are de aşteptat
Evaluaţi acest articol
(23 voturi)

   Primele meciuri din optimile de finală ale Campionatului Mondial de fotbal s-au încheiat cu calificarea a patru dintre naţionalele de top ale lumii, care s-au impus fără drept de apel. În grupe, toate au ratat câte un meci, dar în acea fază nu exista presiunea eliminării din competiţie. Odată apărută această posibilitate, granzii şi-au scos din program "floricelele", improvizaţiile, experimentele. Iar rezultatele au fost convingătoare. Echipele adverse, cu toate că au şi ele în componenţă jucători de mare valoare, n-au mai făcut faţă şi au cedat categoric. Iar diferenţa s-a făcut exact la capitolul mentalitate. O echipă cu jucători foarte buni şi-atât nu va reuşi să învingă decât în rare situaţii o formaţie care dincolo de valoarea individuală are o tradiţie, un palmares, un "pedigree" sportiv, indiferent de investiţiile sau bazinul de talente pe care nou-veniţii le pun la bătaie. Iar demonstraţia, cel puţin în fotbal, nici nu mai trebuie făcută, este dovedită din plin de cele numai opt ţări care au câştigat titlul mondial, în aproape 100 de ani de istorie, timp în care s-au aliniat la start peste 200 de selecţionate naţionale. Granzii sunt permanent în luptă pentru trofeu, cinci dintre cei opt sunt în cursă şi de această dată şi, mai mult ca sigur, unul dintre ei va câştiga şi ediţia 2022.

   Fotbalul nu este însă o excepţie, tradiţia contează în toate domeniile, de la artă (imaginaţi-vă un Leonardo din Vanuatu!) la economie (spre exemplu, în ciuda faptului că pare să poată produce orice, China n-are decât un portavion, şi ăla cumpărat de la SH). Iar unul dintre domenii este chiar democraţia, pe care societatea românească o tot invocă de 30 de ani încoace, dar pe care nu reuşeşte să o aplice decât parţial, pe ici, pe colo, pe unde nu-i deranjează pe mai-marii zilei, sau cu variante autohtone "originale", adaptate la propriile năravuri. Şi nici nu-i de mirare, pentru că întotdeauna ne-a plăcut "tătucul" (fie el domnitor luminat sau dictator sinistru), sub conducerea căruia ne puteam ascunde la bine şi la greu, iar democraţia nu ne convine decât atunci când ieşim în câştig, într-un fel sau altul. Facem legi cu "portiţe" pentru eventualii infractori, facem investiţii fără strategie, doar cu gândul la câştigurile imediate, facem politică de azi pe mâine, cât să ne punem la adăpost pe noi şi pe-ai noştri. Ei bine, toate micile golănii de genul "merge şi-aşa" ne ţin pe loc de 30 de ani şi ne vor ţine multă vreme de-acum încolo în ceea ce priveşte instaurarea unei democraţii adevărate. Exact cum se întâmplă în fotbal cu echipele fără tradiţie, care n-ajung niciodată la titlu...

Citit 1210 ori Ultima modificare Luni, 05 Decembrie 2022 18:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.