În coaliția de guvernare a fost reîncălzită chestiunea supraimpozitării salariilor mai mari decât ale șefului statului. Este neclar de ce acesta reprezintă un etalon, iar economia la buget este absolut nesemnificativă, însă dă bine în precampanie. În rest, discuția este, din punctul nostru de vedere, una strict politicianistă, dar poate reprezenta un prim pas către renunțarea la cota unică, lucru dăunător pentru sectorul privat.
Știrea a fost răsucită pe toate părțile, în timp ce o investiție semnificativă, finalizată în capitala Moldovei, a fost tratată în subsidiar. În Dulcele Târg al Ieșilor, compania Iulius a dat în folosință un centru de afaceri în valoare de 120 de milioane de euro, în care vor lucra aproximativ 5.000 de angajați. Cu chiriași precum Microsoft, Amazon, Cognizant sau Hella, dezvoltatorul imobiliar își va recupera în scurt timp banii și se va putea reloca spre alte proiecte similare. Simultan, aceste mari companii au găsit forță de muncă calificată într-un oraș universitar de tradiție, din ce în ce mai bine poziționat pe harta națională a dezvoltării.
Paradigma creșterii economice nu este atât de complicată. Într-o recentă discuție cu câțiva gălățeni plecați în Cluj de circa zece ani, am aflat că, de fapt, Emil Boc nu a făcut mare lucru pentru revigorarea economiei din oraș. "Pur și simplu, a făcut ce nu voia Funar: a creat condițiile cerute de investitori, prin micile facilități oferite", sunt de părere oamenii. Asta și cu condiția să te afli pe vreo hartă a infrastructurii, de orice fel ar fi aceasta.
Deocamdată, Galațiul este încă în faza drumurilor și centurilor răscolite, sau în faza de proiect, cu canalizări deschise, și se "laudă" cu investitori în silozuri din Zona Liberă cu zero angajați... Între timp, Parcul de Soft a fost închis, Camera de Comerț și Industrie are sediu și activitate specifice unui butic, iar patronatele IMM-urilor fac de zor festivități inutile, inclusiv pe bani publici. În prezent, orașul nostru nici nu poate visa la un parc industrial adevărat, pentru că nu are ce să pună în el, iar cât despre un hub de business, precum cel de la Iași, nici nu poate fi vorba. În plus, peste industria grea vine și "pocinogul" trecerii la economia "verde" și nu ne rămâne decât să ne rugăm ca proiectele despre fabrici de hidrogen sau alte alea să devină realitate.
Până una, alta, pe la ora 16,30, Galațiul se "animă" odată cu traficul produs de autoturismele personale ale angajaților de la stat. Nu, nu este vorba despre cei cărora ar urma să le fie supraimpozitate veniturile, însă e cam tot ce mișcă în "economia" locală.
