Unda de șoc a anunțatei demisii, în iulie, a președintelui Consiliului European, belgianul Charles Michel - care dorește să intre, în iunie, drept "locomotivă" a partidului său la alegerile europarlamentare - s-a transmis până pe malul Dâmboviței. Asta nu pentru că politicienii de la București ar fi într-o rezonanță nemaipomenită cu Bruxellesul, ci pentru că avem și noi, alegerile noastre, mai autohtone și mai importante (pentru ei) din anumite puncte de vedere.
Pe scurt, în spațiul public a apărut din nou "ipoteza de lucru" potrivit căreia președintele Klaus Iohannis, aflat la sfârșitul celui de-al doilea mandat la Cotroceni, ar putea fi o variantă ca viitor președinte al Consiliului European. Cum nu iese fum fără foc, să ne amintim că Iohannis a mai fost "în cărți" pentru această funcție, dar asta ar fi însemnat să renunțe la un nou mandat de președinte al României.
Problema e că, dacă Michel demisionează în iulie, la cârma Consiliului Europeană nu vom avea un interimat până în noiembrie, finalul normal al mandatului, pentru că, în conformitate cu regulamentele UE, asta ar însemna ca la conducerea celor 27 să vină Viktor Orban, a cărui țară asigură în acea perioadă președinția rotativă a Uniunii Europene. Și puțini și-ar dori ca tocmai "oaia neagră" a Europei să ajungă și "lider di tutti lideri" la nivelul UE...
Prin urmare, cel mai probabil, problema unei președinții cu mandat întreg la Consiliul European se va tranșa în iulie. Numai că, la București s-au întrebat unii ce s-ar întâmpla dacă la cârma instituției europene ar ajunge Iohannis. Asta ar însemna că, la rândul său, ar trebui să demisioneze înainte de încheierea oficială a mandatului, în noiembrie. Ei bine, în acest caz, președinte interimar ar ajunge Nicolae Ciucă, ceea ce, desigur, i-ar conferi mai multă vizibilitate și lui, și PNL, ceea ce nu convine celorlalte partide. De altfel, din câte se pare, problema Iohannis - Consiliul European a fost ridicată de PSD în prima ședință a coaliției de anul acesta.
Să nu uităm că, în această perioadă, se negociază și formula seriilor de alegeri locale - parlamentare - prezidențiale, eventual prin comasarea unora, prin urmare, toate variantele sunt pe masă.
Acum, fie vorba între noi, să nu uităm că funcția de președinte al Consiliului European este râvnită și de alte țări, iar funcțiile de top la conducerea UE fac obiectul unor algoritmi și negocieri politice complicate. Statistic vorbind, șansele lui Iohannis să ajungă președintele Consiliului European sunt mai degrabă teoretice, chiar dacă există! Prin urmare, așa e în politică, mai ales la București, sufli și-n iaurt!
