Aproape că îmi place să văd desfăşurarea de forţe de la televiziunile de ştiri atunci când trebuie să relateze despre un dezastru natural. Dincolo de nenorocirea propriu-zisă, e un adevărat spectacol să vezi dezastrul de la televizor. E un tipar, pe care am avut onoarea să îl revedem în weekend, cu ocazia cutremurului din Turcia. Primul lucru pe care îl remarci este vioiciunea din glasul prezentatorilor. Plictisiţi de ştirile banale ale zilei, repetate la nesfârşit, ştiriştii par să învie deodată atunci când le intră pe mână un dezastru.
Parcă se trezesc din amorţeală. Apoi, foarte interesant e felul cum trag de subiect în primele minute, când informaţia este puţină. Apare mai tot timpul un aşa-zis specialist în domeniu, care îşi dă cu părerea despre subiect, deşi nici el nu ştie exact ce s-a întâmplat. Rezultă, astfel, o specie absolut halucinantă în jurnalism: analiza evenimentului înainte de a afla evenimentul. De multe ori, acel aşa-zis specialist, invitat prin telefon în emisiune, habar nu are ce s-a întâmplat, dar, cu toate acestea, intră în jocul prezentatorului şi analizează sub rezerva lui „dacă” aproape toate aspectele. În weekend nu am prea văzut astfel de specialişti, pentru că a intrat în direct Gheorghe Mărmureanu de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului. Omul ştie despre ce vorbeşte, numai că este nevoit să fie foarte atent la capcanele pe care i le întind jurnaliştii. Şi cea mai folosită capcană este aducerea dezastrului cât mai aproape de români. Dacă nu sunt victime de naţionalitate română, atunci poate că acel cutremur activează cumva zona Vrancea. Ei bine, cred că de asta şi acceptă Mărmureanu să intre în direct: să tempereze din start avântul prezentatorilor, care sunt în stare să zgâlţâie ei înşişi Bucureştiul dacă nu o face un cutremur. Iar de data aceasta l-am văzut ieşindu-şi puţin din pepeni pe Mărmureanu.
Un prezentator l-a întrebat (folosesc un citat aproximativ): „de fiecare dată când apare un astfel de cutremur românii se întreabă dacă nu cumva ne afectează pe noi, dacă nu cumva există vreo legătură cu zona Vrancea”. Mi-a plăcut mult replica lui Mărmureanu (din nou, citez din memorie): „nu românii se întreabă, ci dumneavoastră, jurnaliştii, o faceţi”. După care, expertul a subliniat, pentru a mia oară, că nu suntem în pericol. E un tipar ceea ce se întâmplă în preajma dezastrelor de pe alte meleaguri. Oarecum frustraţi că distanţa e prea mare pentru a stârni ceva panică, ştiriştii fac tot posibilul ca să aducă puţină teamă şi în rândul românilor. Nu ştiu dacă o fac în mod conştient (e de luat în calcul că masele stăpânite de frică sunt mai uşor de controlat), însă oricum e la fel de grav. Mi se pare de-a dreptul cinic să te joci în acest fel cu cei care, până la urmă, sunt consumatorii tăi. E cel puţin cinic.
