Cum mi-am petrecut iar sfârşitul lumii

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

M-am trezit dimineaţă cu aceeaşi dorinţă naivă ca ultimii 20 de ani de democraţie să fie doar un coşmar personal, faţă de realitatea de pe străzi. Am vorbit cu mama la telefon care mi s-a plâns încă o dată că nu are căldură în apartament, deşi autorităţile locale se laudă în presă că în Brăila sistemul de termoficare funcţionează sută la sută, nu ca la Galaţi, unde sunt sincope! Nu m-am mai mirat, apoi, că la Galaţi, într-o zi avem căldură, în alta deja nu mai este, după cum decide Romgazul, Electrocentrale, Apaterm, instanţa, prefectul, partidele, sau naiba ştie mai cine!     

Am mers la muncă pe aceleaşi străzi prăfuite, pline de frunze uscate şi de câini înfriguraţi, sau, după caz, plini de bucurie, lătrând şi jucându-se liberi printre norocoşii care încă mai au la ce loc de muncă să meargă dimineaţă.

Am privit încă o dată, cu mirare, cum strada Eroilor se asfaltează acum, când dă lapoviţa, chit că toată vara a stat aşa, stricată, fără ca vreun muncitor să intre la treabă! M-am uitat la vitrinele triste ale magazinelor şi am observat că nimeni altcineva nu le priveşte, nici măcar pensionarii care îşi plimbă nepoţii.

Am verificat dacă şi astăzi Teatrul Muzical are tot director interimar, după demisia lui Florin Melinte. Are. Am verificat dacă şi astăzi se vând ţigări moldoveneşti, fără acte, în pieţele Galaţiului. Se vând. Am verificat dacă şi astăzi pensionarii stau tot cu buzunarele goale. Stau. Am verificat dacă gălăţenilor le pasă de Geoană şi Ponta şi Năstase. Nu le pasă. Am aflat, din două surse diferite, cum s-a întâmplat acelaşi eveniment. Cum, din punctul de vedere al Prefecturii, joi seară a avut loc o întâlnire informală între pensionari, reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi parlamentari ai PDL, dar şi cum, din punctul de vedere al pensionarilor, joi seară a avut loc o şedinţă „de prelucrare” în care vârstnicilor li s-a explicat, în cadrul unei instituţii publice, cât de minunate sunt măsurile adoptate de partidul de guvernământ.

Am aflat pentru a nu ştiu câta oară că în week-end poate vom avea sau poate nu vom avea căldură în apartamente.

Cu aceeaşi „acurateţe” a informaţiilor am aflat că domnul ministru de Externe Baconschi poate că se va afla sau poate că nu se va afla oficial la Galaţi. Fizic, e altă problemă. Doar cu modalitatea de comunicare oficială a unor astfel de informaţii stăm mai prost, căci în ultimul timp, Prefectura s-a obişnuit să anunţe presa după ce se întâmplă evenimentele, din motive pe care le putem bănui, nu şi înţelege, sau accepta…

Şi în tot acest timp, s-a făcut ora 11.11 şi am primit un SMS pe telefon: „happy appocalypse!”. Motiv pentru care am realizat, încă o dată, de ce îmi place mie ţara asta, în ciuda sărăciei, prostiei, ipocriziei, ignoranţei, răutăţii, vicleniei şi necinstei cetăţenilor ei, indiferent dacă aceştia sunt la conducere sau sunt conduşi. Avem simţul umorului, o şansă pe care nu o au alte popoare de a ieşi din diverse situaţii – limită. Facem mişto de orice, de la faptul că vecina de la parter a fost prinsă în timp ce fura cearşafurile celor de la doi şi până la faptul că un primar poate lua mită de zeci de mii de euro, dar nu se va simţi bine până când nu va lua şi un costum de haine, sau un trening, de firmă. Şi aşa a trecut momentul 11.11.2011, adică încă o zi în care a venit sfârşitul lumii.

Citit 1603 ori Ultima modificare Vineri, 11 Noiembrie 2011 17:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.