Un Watergate second-hand

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Scandalul ăsta cu interceptările telefoanelor, legat de legea privind stocarea datelor, dar şi de povestea că preşedintele ar sta, aşa de amuzament, nu din alte motive, cu urechea pâlnie la convorbirile vipurilor politice, se prelungeşte nepermis de mult. Riscă să cadă în derizoriu din cauza utilizării excesive a tot felul de argumente.

Ceea ce părea să fie un Watergate românesc se umple acum de ridicol din cauza lacrimilor lui Săftoiu şi a aplombului cu care Traian Băsescu cheamă justiţia în ajutor. Aveam şi noi şansa unui scandal adevărat şi îl ratăm la mustaţă din cauze… procedurale.

Cică incriminatul, Claudiu Săftoiu fost consilier prezidenţial şi fost şef al SIE, ar trebui să producă dovezi. De ce ne-om fi încurcând noi în astfel de mărunţişuri, ca ăia de la Washington Post, e greu de explicat.

Dovezile, în România, vin în valuri pe toate posturile de televiziune, numai că lumea le uită a doua zi, tocmai din cauza abundenţei. Păi, aţi uitat convorbirile telefonice, pe bază de porc şi palincă, în care unul dintre parteneri era Remeş, sau mai recentele afirmaţii ale lui Mitrea despre şeful său direct Geoană? Nu tot înregistrări telefonice erau?  La noi, înregistrează cine ce poate şi ar fi o dovadă de lipsă de respect faţă de preşedinte dacă ne-am imagina că întâiul om al ţării, care oricum susţine sus şi tare că e cel mai informat, nu ar şti ce se discută despre el. Nu avansa dumnealui, fără să producă probele pe care le cere acum, iminenţa unei lovituri de stat, exact înainte de alegeri?

Ori avem cu toţii memoria periculos de scurtă în ultima vreme, ori nu vrem să ne mai aducem aminte de toate inepţiile cu care este hrănită zilnic foamea românilor de extraordinar. Cum altfel s-ar fi ajuns ca reapariţia Magdei Ciumac să surclaseze la rating ceremonia de investire a lui Barack Obama? Este mai importantă pentru români nevasta lui Tolea - care, apropo, era şi el pe un alt post în timp ce consoarta susţinea că a trăit zece zile cu două mere (asta cură de slăbire, doamnelor şi domnişoarelor!) - decât cel mai puternic om al lumii? Iaca, este!

La român, senzaţiile puternice se clasează pe principiul strămoşesc al cămăşii care e mai aproape decât haina. Iar asaltul prostiei furioase şi al mojiciei cu ştaif asupra gustului public ne-a pervertit în aşa hal încât nu mai deosebim mârţoaga de armăsarul de rasă. Dar avem şi o parte bună.

Suntem atât de convinşi că toate serviciile ascultă în draci încât nu ne mai pasă de asta. Ne menajăm nervii cum putem şi noi. Dacă nu cumva ni-i menajează alţii, abătându-ne atenţia de la altceva, cu prafuri de scandal în ochi…

Ce drepturile omului, ce atac la viaţă privată, ce confidenţialitate, dacă în ograda românească rufele se spală la comun, nu doar la vedere, ci şi cu televiziunile de faţă. Asta te ridică în ochii vecinilor şi te face celebru peste noapte. Că doar o viaţă are omul, şi pe aceea să o trăiască în anonimat?

Credeţi că altceva decât nevoia de glorie l-a mânat pe blândul Săftoiu să iasă pe sticlă, loc unde l-a luat gura pe dinainte? Dacă stătea în treaba lui şi tăcea, filozof rămânea. Şi nu mai sufeream nici noi după un scandal de tip american, ca Watergate-ul acela, în care necăjitul de Nixon şi-a pierdut scaunul de la Casa Albă. La noi nimeni nu pierde niciodată nimic. A, o fi pierdut Băsescu flota, dar asta nu se pune, că a păstrat casa din Mihăileanu şi în ambele cazuri nu s-au găsit probele necesare vreunei decizii nefericite a justiţiei.

Aşa că am trecut razant pe lângă scandalul vremurilor noastre. Şi cum un Watergate românesc este de neconceput, propun să ne mulţumim  cu ce a ieşit, adică un Watergate-uţ, ceva mai mic, mai popular, mai second-hand. După posibilităţi, neicuşorule!

Citit 1147 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.