Este total de neînţeles cum de Guvernul Boc propovăduieşte, pe de o parte, cumpătarea în privinţa cheltuielilor bugetare şi, pe de altă parte, dublează numărul înalţilor funcţionari publici!
Decizia privind reducerea cu 20 la sută a numărului angajaţilor din administraţiile centrale şi locale a fost primită cu reticenţă de sindicatele funcţionarilor publici. Totuşi, spun aceştia, legislaţia în vigoare îi protejează cât de cât de eventualele abuzuri. Ca în orice decizie anticriză luată până acum de Guvernul Boc, nicăieri nu s-a precizat cu cât vor scădea cheltuielile din administraţie dacă vor fi daţi afară funcţionarii publici. Ba, mai mult, pentru generalizarea confuziei, Emil Boc a nuanţat şi a spus că nu va „tăia” personal nicio funcţie din vreun minister, lăsând la latitudinea miniştrilor acest lucru, vezi bine, după o serioasă analiză internă.
Analiză la care ministrul Radu Berceanu a recurs cu o viteză ameţitoare, după care, cu aerul unui stăpân de moşie, a făcut glume ţărăneşti, ca pe prispă, la televizor, spunând că structura de rezistenţă a sediului ministerului nu prea poate să îi ţină pe toţi angajaţii de acolo…
Starea de panică pe care a răspândit-o Boc odată cu lansarea acestei găselniţe se simte în toate structurile, centrale sau locale. Niciun director nu mai spune nimic despre problemele pe care le are, să nu cumva să se interpreteze că situaţia grea în care se află se datorează tocmai proastei gestionări, un foarte bun motiv să fie schimbat din funcţie.
Avem, pe de o parte, un guvern gata să renunţe la o parte din angajaţii săi, doar-doar o atenua astfel efectele crizei, pe acelaşi principiu păgubos al leneşului care preferă să mănânce din ce în ce mai puţin, doar să nu se ducă la muncă.
Problema este că până şi această decizie privind reducerea numărului bugetarilor este de o ipocrizie fără margini. Pentru că în timp ce anunţă reduceri de personal, acelaşi guvern va dubla o parte din numărul funcţionarilor publici. Înalţi. Valul de prefecţi care se schimbă în aceste zile peste tot, prin ţară, este şi el protejat de legea înalţilor funcţionari publici.
Care funcţionari nu pot fi daţi afară aşa, oricum, motiv pentru care Guvernul invocă principiul mobilităţii. Adică, prefectul schimbat are de ales între a lucra ca secretar de stat la Bucureşti, sau a refuza, caz în care i se desface contractul de muncă. Şi cum, se ştie, cei care au dat de gustul puterii, greu mai lasă osul jos, vor fi probabil doar câţiva cei care vor decide să renunţe la tot.
În schimb, majoritatea foştilor prefecţi – schimbaţi cu cei susţinuţi acum de PSD şi PD-L – va accepta munca la Bucureşti, că, deh!, ziua trece, leafa merge… Cu aşa decizii şi măsuri anticriză, să tot trăieşti!
