Ne ieftinim la făină şi ne scumpim la tărâţe: după ce-am aflat că ministerele au făcut cheltuieli astronomice, preşedintele ne propune îngheţarea salariilor! De parcă ar fi îndrăznit cineva să spere la creşteri salariale pe timp de criză! Şi de parcă centrul Executivului ar fi la Cotroceni. De ce nu se vând Loganurile scumpe cât Merţanu´? Avem acum motive să-i înjurăm pe foştii miniştri…
Actuala guvernare a început atipic, adică fără să-i critice decât blajin (până acum!) pe ceilalţi de dinainte pentru „greaua moştenire”. Poate şi din decenţă, pentru că guvernarea liberală a avut parte în prima jumătate din mandat de colaborarea democrat-liberalilor, iar legile populiste scoase la sfârşitul mandatului de liberali aveau de fapt în spate presiunea majorităţii parlamentare PSD plus PC, nu s-a vorbit de start de „greaua moştenire”. Sau poate că, putând da vina pe criza care se apropia, se conserva o posibilă alianţă viitoare?
Iată însă că acum, deschizând casa de bani a vechiului guvern, „moştenitorii” actuali au descoperit borcanul murdar de miere pe dinafară, dar lins bine pe dinăuntru! Adică, profitând de creşterea economică, aşa artificială cum a fost, deşi sfârşitul acesteia era previzibil în contextul crizei mondiale şi a creşterilor pensiilor şi altor drepturi pentru populaţie, foştii miniştri au aprobat cheltuirea unor sume uriaşe pentru dotări! Cum la noi nu prea se obişnuieşte ca instituţiile să prezinte, prin intermediul mass-media, „nota de plată” pentru marile cheltuieli, ca să ştie şi românul dacă un ministru a cumpărat un Rembrandt pentru decorarea toaletei sau, din contra, a rezolvat în sfârşit o carenţă, ce-i drept, costisitoare, reflexul ne face să ne îngrozim. „Ţara arde şi baba se piaptănă” – preţurile cresc şi miniştrii şi-au cumpărat maşini de lux! – este primul lucru care îţi vine în minte. Austeritate pe de o parte şi lux pe altă parte? Las’ că-i învaţă Băsescu minte! Dar nu tot el a fost şi cu vechiul guvern preşedinte?
Sau să fie oare vorba despre vechea practică, care a mers şi cu turcii, aceea de a pustii totul în calea duşmanului? Pentru ca oricine va veni la putere să aibă casa de bani deşălată şi să aibă probleme financiare chiar din start? Având în vedere că Tăriceanu s-a opus până-n ultima clipă de guvernare creşterii salariilor profesorilor, motivând că nu rezistă bugetul, putem bănui că n-a existat totuşi intenţia de a arunca… pisica fierbinte în braţele viitorului guvern. Atunci, care să fie misterul acelor achiziţii măreţe făcute chiar spre final de mandat?
Răspunsul cred că l-am înţeles atunci când un vecin m-a anunţat că face stocuri de ulei, mălai şi alte materii prime culinare aproape indestructibile, ca Noe pe vremuri, până trece potopul preţurilor. Şi funcţionarii din ministere, care ştiu ce se întâmplă de obicei la început de mandat, trebuie să se fi gândit să facă stocuri albe pentru zile negre.
De altfel, şi în 2007 s-a încercat economisirea prin reorganizarea ministerelor şi a ieşit taman pe dos! Şi aşa va fi şi în 2009!
Deie Domnul ca în spatele acestui nou scandal, pe care nu se grăbeşte nimeni să-l contrazică, să fie măcar această logică a bunului hârciog. Să nu fie adică, pur şi simplu, ideea unora dintre cei care au trebuit să-şi facă bagajul să mai dea un ultim „tun”. Este vorba despre obişnuitul comision, care nu apare în acte şi este legal, european, ba chiar universal: un autor de SF pretindea că şi marţienii trăiesc din comisioane, căci la ei aerul nu prea ajunge…
