După ce ne-am salutat unii pe alţii, dându-ne Vestea cea Mare, „Cristos a Înviat!”, trebuie, din păcate, să coborâm nivelul către alte veşti, mai pământene. Şi mă refer la proiectul de hotărâre de Guvern pentru despăgubirea foştilor proprietari cu maxim 15 la sută din valoarea imobilelor naţionalizate. Această propunere a Guvernului are la bază teorii profund incorecte, dar care sunt îmbrăcate într-o lucitoare haină a ipocriziei, ţesută cu noţiuni precum „principiile predictibilităţii, ale echităţii şi transparenţei procesului de stabilire a despăgubirilor”.
Pentru cei care nu au aflat încă, Guvernul vrea să aibă un cadru legal - adoptând un proiect pe care să îl trimită, ulterior şi de urgenţă, Parlamentului, pentru a fi votat - prin care amărâţii de proprietari sau moştenitori ai caselor naţionalizate să fie despăgubiţi cu doar 15 la sută din valoarea bunurilor, iar banii să nu le fie daţi toţi odată, ci în tranşe, pe o perioadă de 10-12 ani.
Multe comentarii sunt de prisos. Adică este inutil să vă pun să calculaţi cât de longeviv ar trebui să fie un octogenar care încă nu şi-a primit proprietăţile naţionalizate şi care ar trebui să mai trăiască încă măcar zece ani, ca să se bucure (?!) de banii care i se cuvin de drept! La fel de fără noimă este să vă pun să calculaţi câţi români sunt în situaţia asta, de câţi zeci de ani ştia statul de ei şi care este valoarea totală a sumelor pe care ar trebui să le primească aceşti oameni. Am citit un soi de explicaţie pe care a dat-o ministrul Finanţelor, potrivit căruia estimările făcute iniţial, adică la constituirea Fondului Proprietatea, indicau o valoare de trei ori mai mare decât cea socotită iniţial (nimeni nu ştie de ce - şi de ce ar şti cineva? - doar trăim în ţara lui „Tot ce se poate”). Acelaşi ministru care a spus că nici emiterea unor obligaţiuni de stat în cuantumul datoriilor nu ar fi fost o idee prea bună, căci României i-ar creşte datoria publică, fapt ce ar contraveni Pactului Fiscal, pe care tocmai l-am semnat.
Deşi nu sunt economist, bunul simţ îmi spune că trebuie să restitui în totalitate ce ai luat de la cineva (asta, dacă tot ai pretenţia că faci dreptate). Cum ştiu la fel de bine că valoarea despăgubirilor pentru fostele case naţionalizate nu a apărut peste noapte, ci era cunoscută atunci când conducătorii ţării au semnat Pactul Fiscal. Şi la fel de bine ştiu că dacă acest proiect va fi legiferat - deşi majoritatea din Parlament este din ce în ce mai firavă - cei în cauză vor da în judecată statul şi vor câştiga (evident, tot din bani publici) suma reală datorată.
De aceea eu, una, cred că proiectul acesta este vânare de vânt înainte de furtună. Un fel de văl pe ochii mulţimii, care orbită de furia creată de o astfel de injustiţie nu va mai fi atentă la alte subiecte, precum evidenta criză şi cădere în sondaje a PDL, reala lipsă de performanţă a unui guvern pus în umbră de preşedintele ţării sau notabilele măsuri financiar-electorale pe care le încearcă ai noştri conducători…
