Când vine vorba despre mita electorală, lucrurile se îngroaşă mai ceva ca uleiul primit moca de la un partid în care prăjeşti peştele primit din partea altui partid, ca să mănânci bine după ce ai fost la vot şi ai votat tot cu cine ştii tu mai bine! Legislaţia este destul de anemică la acest capitol, paradoxal pentru un subiect aşa de viguros precum mita electorală.
Din păcate însă, la noi, campania electorală le ia de tot minţile politicienilor, iar ei, la rândul lor, încearcă să ne zăpăcească şi pe noi. Nu zic nu, în această perioadă electorală am avut parte de o adevărată campanie de presă în legătură cu implicaţiile penale ale vânzării voturilor. Din păcate însă, înainte de a ni se spune că intrăm la închisoare şi că mai plătim şi amendă dacă primim bani pentru vot, ar fi trebuit să ni se explice câte înfăţişări poate lua mita electorală.
Să nu zâmbiţi, dar eu nu pot uita cum la alegerile din 2008, ni s-a explicat ca la alienaţi mintal cum portocalele nu sunt, de fapt, fructe, cumpărate pe bani şi împărţite cu sacoşele orange electoratului, ci sunt ... obiecte promoţionale pentru partidul la fel de portocaliu. Un principu pe care, dacă l-ar fi adoptat şi celelalte partide, ar fi avut electorul în frigider şi carne de vită roşu-Ferrari, şi salată verde-ecologistă, ba chiar şi ceva varză de Bruxelles, că şi europarlamentarii tot din partidele noastre strămoşeşti au plecat!
Campania aceea a trecut şi ne-am pomenit acum, în campania asta, faţă în faţă cu acelaşi confuzii şi explicaţii create parcă expres pentru a ne jigni inteligenţa - aia, cât o fi ea! Aflu, de pildă, că dacă oferi, gratuit, carduri de sănătate în baza cărora poţi beneficia de servicii medicale (care, în alte condiţii, costă de te rupe) nu e în niciun caz mită electorală, pentru că, vezi Doamne!, cardurile se oferă şi nu sunt condiţionate de votul pe care îl dai. De parcă o persoană indecisă care nu a mai avut bani de câţiva ani buni să-şi facă analizele nu o să se simtă obligată măcar moral să voteze cu cel care i-a oferit serviciile medicale pe tavă!
Mai aflu, de pildă, că, la fel, oferirea de şerveţele umede nu e mită electorală, ci, aşa, un simplu gest de prietenie. Cum din partea cui? Din partea candidatului al cărui nume şade înscris pe pachetul cu şerveţele!
În condiţiile în care autorităţile închid ochii la astfel de "cadouri" electorale, singurele cazuri de mită electorală care ar putea să fie pedepsite ar trebui să fie cele de autodenunţ.
Şi în timp ce astfel de cadouri se distribuie în Dreapta şi în Stânga eşichierului politic, decernarea de diplome de onoare, în cadrul şedinţei festive a CJ a fost considerată o aşa de mare ocazie de propagandă electorală, încât toţi aleşii judeţeni - cu excepţia iniţiatorului gestului - s-au dat în spate scârbiţi de o astfel de încercare. Că, adică, de ce să se compromită ei fiind părtaşi la o astfel de faptă? Nu a mai contat că diplomele se acordau unor oameni de calitate, profesionişti. Nu a mai contat nici că viitorii premiaţi erau chiar din partidele care au spus, în cor, "Câh!" şi, cel mai grav, nu a contat că unii dintre viitorii premianţi se aflu în sală. Gestul mitocănesc, de care sunt vinovaţi în egală măsură toţi din consiliu a lăsat un gust amar
