Un spectacol de 25 de minute special pentru mine. E drept, telefonic, dar spectacol în adevăratul sens al cuvântului. Şi gratis. Mă rog, gratis pentru mine, pentru că minutele pe telefon le-a plătit firma.
Mă sună duminică Neacşu, din redacţie, şi-mi spune să vin la muncă repede. "Hai că te-aşteaptă Piersic pe fotoliu să te facă praf că te-ai luat de el". Nu venise, trimisese doar un drept la replică pe mail, dar îşi lăsase numărul de telefon, invitându-mă să îl contactez. Mă aşteptam la ce e mai rău şi deja inventariam punctele slabe ale articolului de săptămâna trecută:
1. nu am reuşit să iau legătura cu el înainte de publicare (cei cărora le cerusem numărul de telefon mi-au spus că nu mi-l pot da pentru că "Florin ţine la intimitatea lui" - fals, aveam să aflu; în plus, m-am mulţumit să vorbesc cu impresarul Pufulete) şi
2. nu s-au încasat 250 de milioane de lei vechi cât scrisesem în articol (am presupus că toţi cei din sală plătiseră bilet).
Cu apărarea pregătită, dar şi cu ceva elemente de contraatac (cei prezenţi la piesa de la "Dramatic" săptămâna trecută fuseseră, totuşi, înşelaţi - chiar dacă deja complementul de agent părea să capete alt chip), îl sun pe Piersic. Ştiam că nu o să apuc să spun mare lucru, dar eram totuşi hotărât să îmi apăr punctul de vedere. Şi, mai ales, să apăr punctul de vedere al iubitorilor de teatru din Galaţi. "Da, domnule Piersic", "Sigur, domnule Piersic", "Corect, domnule Piersic". Cam atât am apucat să spun. "Marius, dragă, ce mi-ai făcut tu mie...", a început Piersic, după care mi-a ţinut un discurs sentimental de 25 de minute. Un spectacol numai pentru mine, aşa cum spuneam la început. Un spectacol, nu un rol, fac acum precizarea. Nu a fost scenariu, nu a fost regie, cred că a fost Piersic pur şi simplu. Mă aşteptam să fie vehement, să mă ameninţe că mă dă în judecată, să urle în telefon. Am mai avut parte de persoane supărate pe ceea ce am scris şi ştiam cam cum reacţionează unii. Nu şi Piersic. Mi-a vorbit despre lumea în care trăim, despre valori, despre viaţă, despre oameni, despre neoameni, despre personaje, despre eroi, despre măşti, despre teatru, despre pasiune, despre prietenie. Şi cred că a fost sincer.
Nu e nicio ruşine să recunoşti atunci când greşeşti. Am pus în cârca lui înşelătoria la adresa publicului gălăţean. "Marius, să spui în ziar că nu eu am dat ţeapă gălăţenilor, ci organizatorul", mi-a recomandat Piersic. OK, trec peste mândrie: are dreptate Piersic. Dar să mai ştiţi un lucru. Voi lua mereu atitudine atunci când gălăţenii sunt păcăliţi. Fie că e vorba de organizatori, impresari sau artişti. Sunt dispus să greşesc şi de-acum încolo tocmai pentru ca alţii să nu mai greşească cu noi.
Florin, dragă, ce mi-ai făcut tu mie...
Uite, de-asta îl iubesc pe Piersic!
Citeşte aici declaraţiile lui Florin Piersic!
